Într-o zi unul dintre cei mai mari profesori universitari și candidat la premiul Nobel, renumit în toată lumea, a ajuns la malul unui lac. Barcagiului care era acolo i-a cerut să-l ducă cu barca ca să se odihnească și să se desfăteze de rara lui frumusețe. Barcagiul a primit imediat propunerea profesorului și când s-au depărtat destul de mal, profesorul a început să-l ironizeze pe barcagiu, punându-i unele întrebări în glumă.
– Prietene, știi matematică?
– Nu, a răspuns reținut barcagiul.
– Ai pierdut un sfert din viață, i-a spus profesorul. Dar știi cumva astronomia?, a continuat profesorul ironizându-l.
– Nu, a răspuns barcagiul.
– Atunci ai pierdut două treimi din viață. Dar poate știi filozofia, l-a întrebat din nou profesorul.
– Nu, a răspuns la a treia întrebare barcagiul.
– Păcat! Ai pierdut trei sferturi din viață, a încheiat înțeleptul profesor.
Deodată s-a pornit o furtună puternică de vară. Barca juca în mijlocul lacului ca o coajă de nucă. Vântul sufla cu furie. Barcagiul se străduia cu disperare să stăpânească barca. La un moment dat se întoarce către profesor și-l întrebă:
– Profesore, știți să înotați?
– Nu, a răspuns acela cu sufletul la gură.
Îmi pare rău, dar dvs. v-ați pierdut întreaga viață.
Și o rafală puternică de vânt a răsturnat barca…
– Profesore, „te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti, dar un singur lucru trebuie” (Luca 10, 41). Trebuia să înveți să înoți…
