Ieromonah Savatie Baștovoi
Purtarea măștii care ne ascunde fețele m-a dus cu gîndul la o povestire despre Macarie cel Mare, un sfînt egiptean din veacul al IV-lea, care a avut descoperirea a ceea ce înseamnă iadul. Plimbîndu-se odată prin pustiu, Sfîntul a găsit un craniu și, împingîndu-l cu toiagul, l-a întrebat: “Cine ești?”. Craniul i-a răspuns: “Eu am fost slujitor idolesc, iar tu ești Macarie și cînd te rogi pentru cei din iad noi avem mîngîiere”. “Care este chinul și care este mîngîierea?” “Chinul este că stăm fiecare băgați în ceafa celuilalt și nimeni nu vede fața cuiva, iar cînd te rogi tu noi vedem puțin fața celui de lîngă noi”.
Raiul este vederea feței lui Hristos, vederea frumuseții feței Maicii Domnului, a sfinților și a îngerilor, vederea chipurilor celor pe care îi iubim și ne iubesc. Iadul este atunci cînd noi nu putem să ne vedem fețele. Gîndiți-vă la asta.
