Pustnicul olandez Jozef van den Berg – de la actorie la pustnicie

DEPARTE DE DUMNEZEU

„Numele meu este Jozef van den Berg. M-am născut pe 22 august 1949, într-o familie cu 11 copii și înainte de a începe această viață de pustnicie, am fost creator de teatru”, își începe autobiografia cel care L-a întâlnit pe Domnul în inima lui asemenea lui Saul în drumul său către Damasc.

Actorul olandez, destul de cunoscut la vremea debutului său, și-a început cariera „într-un mod simplu și bizar în același timp: a luat de la cineva un cal cu împrumut, a reparat o căruță stricată și a amenajat pe ea tot ce era necesar pentru un teatru mobil. Acesta era un mic teatru de păpuși. Drumul lui Jozef în lumina reflectoarelor a început în anii ’70 ai secolului trecut. În anii ’80 era deja un actor destul de cunoscut al teatrului de păpuși: juca piesele sale la Paris, în America și Japonia, unde a primit premii prestigioase”[1]. În spectacolele pentru copii, de familie, Jozef juca rolul unui tânăr, un fel de alter-ego al său care nu își găsește niciodată locul, ci este mereu în căutarea sensului vieții care să-i aducă liniștea sufletească.

„În anii 1988-1989, Jozef van den Berg a jucat o piesă compusă chiar de el care se intitula Genoeg Gewacht (Ajung atâtea așteptări), o replică la cunoscuta piesă a lui Samuel Beckett: Așteptându-l pe Godot”. Pe scurt, subiectul piesei lui Beckett se conturează în jurul a doi prieteni, Vladimir și Estragon care îl așteaptă pe enigmaticul Godot. Numele Godot provine de la englezescul God-Dumnezeu. Deci, cei doi Îl așteaptă pe Dumnezeu ca să le arate sensul vieții lor, care li se părea cu totul anostă. Prietenii adorm șezând. Ei nu știu unde au fost ieri, nici nu știu sigur dacă «ieri» a fost vreodată. Ei îl așteaptă pe Godot, despre care nu știu nimic. Mesajul piesei este unul sumbru și fatidic. Godot nu va veni niciodată pentru că nu există vreun sens în viață. Există numai așteptarea lipsită de sens.

CONVERTIREA. ARĂTAREA MINUNATĂ

Însă, într-una din zile în viața lui Jozef se va întâmpla ceva cu totul surprinzător care va anula dintr-odată tâlcul piesei pe care o juca cu atâta patos: Dumnezeu a ieșit în întâmpinarea lui Jozef, răspunzând în chip neașteptat frământărilor și așteptării lui încordate. Într-o clipă, toate incertitudinile și căutările existențiale ale actorului Jozef au fost învăluite în lumina unei înțelegeri mai presus de fire. Semnele de întrebare nu-și mai aveau rostul. Răspunsul primit era Adevărul Însuși Care nu putea fi explicat prin cuvinte, ci doar trăit în adâncul inimii. „Deci, am jucat în tot felul de povești, iar Dumnezeu a folosit acest lucru ca să Se arate. A răspuns într-o experiență către mine, către inima mea, într-o garderobă din Antwerpen, la Singel”, își destăinuiește Jozef, momentul întâlnirii cu Cel mult căutat și îndelung așteptat, petrecut pe 14 septembrie 1989 când trebuia să aibă loc premiera în limba neerlandeză a piesei Ajung atâtea așteptări, jucată cu mult succes în majoritatea capitalelor europene. „Iar datorită acelui răspuns, acelei întâlniri pe care mi-a oferit-o, L-am văzut și L-am înțeles:  «Dumnezeul meu, Tu chiar exiști». Atunci am observat că nu mai puteam juca, că tânărul din piesă și cu mine deveneam unul și același personaj. Dintr-o dată, L-am găsit pe Dumnezeu și s-a terminat cu jocul de teatru”.

Pe scena teatrului din Antwerpen, înainte de începerea spectacolului, Jozef a ieșit în fața spectatorilor și le-a mărturisit că nu va putea să joace întrucât auzise pe Cineva, un glas, care i-a spus: „Tu-L cauți și-L aștepți pe Cel Care a venit de demult. Acum, El este Cel Care te așteaptă pe tine, Jozef van den Berg”. Publicul s-a amuzat crezând că e vorba de o glumă nouă a actorului umorist. Însă, Jozef experiase realitatea pe care nu o mai putea mima cu niciun chip. Spectacolul nu a mai avut loc, iar spectatorilor dezamăgiți li s-au returnat banii. Prețul convertirii sale lăuntrice nu a fost deloc mic. Jozef mărturisește: „Tehnicienii mei și-au pierdut slujba, managerul meu și-a pierdut slujba, s-au anulat toate contractele, dintr-o dată s-a terminat cu toate. Pe atunci, nu știam încă faptul că Dumnezeu îmi făcuse asta având o anumită intenție: de a-mi da ceva nu pentru a juca, ci pentru a începe să trăiesc. Și așa am lăsat totul, soția, copiii, casa, tot ce aveam. Dintr-o dată, am devenit în ochii oamenilor un nebun, bărbatul care umblă cu un cufăr după el. Într-un fel, chiar am devenit acel tânăr din piesele mele. O asemenea experiență, dacă ți se întâmplă, nu o poți explica altuia. Celălalt care ține la tine începe să creadă că poate te înșeli sau poate că ești bolnav. Deci, viața duhovnicească este o viață tainică, ceva ce nu poți explica altora, așa că toți cei din jurul meu se îngrijorează tare pentru mine. Nu doar pentru mine au fost consecințe grave, ci și pentru cei care lucrau cu mine, pentru tehnicieni, pentru managerul meu, pentru familia mea. Totul a fost anulat, toate contractele au fost reziliate. Dintr-o dată s-a făcut liniște”.

ASCET AL LUI HRISTOS

În viața actorului Jozef, întâlnirea cu Dumnezeu a însemnat o cotitură fără întoarcere. Nu a mai putut să-și petreacă timpul în așteptare sau zăcând în nepăsare. Și-a spus cu hotărâre: „Ajung atâtea așteptări” și a pornit pe drumul crucii, spre propria Golgotă. S-a botezat în Biserica Ortodoxă, s-a călugărit și a devenit pustnic: „Dumnezeu a contat mai mult decât toți ceilalți, a contat mai mult decât să fiu tată, sau să am soție, sau să îi fiu fiu mamei mele, sau frate fraților mei, sau frate surorilor mele, sau prieten prietenilor mei. El mi-a dat ceva care trece peste toate acestea, ceva ce eu trebuie neapărat să fac. Nu se poate și, totuși, s-a întâmplat”.

După ce s-a călugărit, Van den Berg a mai scris o piesă, pe care a numit-o Întâlnirea. Dar piesa aceasta nu a mai fost pusă în scenă de el, pentru că nu mai avea nevoie. Ceea ce mai putea spune lumii, era deja scris în filele cărții vieții lui. Pașii lui se vor îndrepta cu hotărâre către duhovnicii îmbunătățiți din Sfântul Munte, Grecia și Essex, având binecuvântarea de a-i cunoaște și de a se sfătui cu Sfântul Porfirie, Sfântul Paisie Aghioritul și Sfântul Sofronie Saharov. Din anul 1993, se va retrage complet din viața publică, ca să se afierosească cu totul lui Dumnezeu în însingurare și rugăciune, într-o mică chilie aflată în apropierea satului Neerjinen din Olanda. Schimbările spectaculoase și greu de înțeles din viața lui vor fi multă vreme în atenția mass-mediei, dornică să explice inexplicabilul. Întâlnirea cu Dumnezeu a actorului la a căror premiere se vindeau și 40.000 de bilete, va rămâne o taină numai de el știută.

[1] cf. Augustin Păunoiu

(Mulțumim Părintelui stareț Ambrozie Ghinescu, pentru colaborarea la întocmirea acestui articol)

Articol publicat în REVISTA ATITUDINI NR. 79

Sursa: http://www.atitudini.com

Previous Post

Lecția Sfintei Parascheva

Next Post

Apostolul zilei (Filipeni 2, 12-16)

Related Posts
Total
0
Share