Un pelerin din Bordeaux a vizitat Ţara Sfîntă la anul 333 şi şi-a notat cîte ceva despre siturile vizitate. Referitor la Ierihon, printre altele a scris acestea în Itinerarium Burdigalense:
“De la Ierusalim la Ierihon sînt 17 mile.
Coborînd de pe munte, în dreapta [intrării dinspre Ierusalim], după turn, este un sicomor în care Zaheu s-a suit şi L-a văzut pe Hristos”.
Poarta Ierusalimului sau intrarea sudică în Ierihon a fost identificată corect în anii 1870 de către arhimandritul rus Antonin Kapustin, care a cumpărat în numele Imperiului Rus proprietatea de lîngă turn. Nu a putut cumpăra şi turnul, fiindcă era folosit ca fortificaţie de către armata turcă din localitate. Pe respectiva proprietate arhimandritul a început săpături arheologice şi a descoperit ruinele unei Biserici din vremea Sfintei Elena (ridicată probabil în anii 325-326).
Turnul a supravieţuit pînă în anii 1960, cînd primăria Ierihonului l-a dărîmat pentru a construi o moschee. Pietrele din turn au fost cumpărate de către Biserica Rusă şi cu ele s-a construit un pridvor la casa sa de oaspeţi din Ierihon.
Precizări cu privire la sicomor:
Copacul în care s-a suit Zaheu era un sicomor, adică un copac din familia arţarului şi a platanului.
Tradiţia iudaică a propus identificarea sicomorului cu syka – smochinul. Astfel traduce şi Noul Testament de la Alba Iulia din 1648, preluat întocmai de Biblia din 1688: “Şi alergînd înainte, să sui într-un smochin, ca să-L vază pre EI, că pre acolea vrea să treacă.” (Lk. 19:4 BAL)
Dacă e vorba de un copac din familia platanului (aşa cum este identificat sicomorul din Nordul Ierihonului vizitat de turişti astăzi), atunci lemnul poate supravieţui cîteva sute de ani şi aceasta corespunde descrierii făcute de pelerinul anonim din Bordeaux.
Dacă era vorba de un smochin, care este un pom fructifer cu lemnul moale, este exclus să ne gîndim că acesta putea supravieţui mai mult de cîteva decenii (sînt cazuri în care au supravieţuit pînă la două sute de ani, dar ele sînt excepţii). Aşadar relatarea pelerinului din Bordeaux ar fi falsă.
În consecinţă, tind să cred prima variantă: sicomorul era un soi de platan, suficient de rezistent pentru a ţine un om şi pentru a fi găsit în picioare după 300 de ani, aşa cum l-a găsit pelerinul francez la anul 333.
Şi încă o precizare: copacul uscat care se găseşte azi la Biserica greacă din Ierihon nu are nicio legătură cu Zaheu. Ar putea fi un sicomor uscat, dar el este acolo doar ca curiozitate. Cu siguranţă nu este copacul în care s-a suit Zaheu.
Precum se ştie, după anul 311, în care Creştinismul a căpătat libertate de expresie, creştinii din Ţara Sfîntă s-au grăbit să marcheze locurile păstrate prin tradiţie ca fiind legate de trecerea Mîntuitorului Iisus Hristos pe acolo şi au început construcţia de Biserici. Venirea Sfintei împărătese Elena la anul 325 a impulsionat aceste demersuri, construindu-se cu bani imperiali nu mai puţin de 30 de Biserici în locurile identificate de creştinii din Palestina ca fiind cele legate de Sfînta Evanghelie. După invazia persană din 614 (care a distrus TOATE Bisericile din Ţara Sfîntă) şi persecuţiile islamice din veacurile VIII-XIV, cele mai multe din aceste Biserici au ajuns ruine. Acesta a fost şi motivul pentru care multe naţiuni s-au străduit, după 1835, să cumpere locuri cu ruine şi să refacă Bisericile şi mănăstirile din antichitate.
Patriarhia Ierusalimului a construit o Biserică în Ierihon pentru nevoile comunităţii creştine de acolo la sfîrşitul secolului al XIX-lea, cînd mai toate siturile istorice din Ierihon fuseseră deja cumpărate. Pentru aceea nici nu veţi găsi rămăşiţe istorice în curtea Bisericii greceşti din Ierihon, unde pelerinii români sînt duşi să vadă trunchiul unui copac uscat care nu are legătură cu sicomorul lui Zaheu.
Un argument în plus ar fi acela că Ierihonul a fost incendiat de mai multe ori în ultimele milenii. Ultima dată în 1850. Şi cînd arde focul în Ierihon, unde vara temperatura la umbră, vreme de trei luni de zile, este de 45 °C, cu siguranţă nu mai rămîne nimic întreg. Aşadar este exclus ca măcar vreo aşchie din vechiul sicomor al lui Zaheu să fi ajuns pînă la noi.
Am scris acestea pentru adevărul istoric şi am ataşat o imagine a casei de oaspeţi a Bisericii Ruse, alături de turnul din antichitate de la intrarea Ierusalimului, anterioară anilor 1960.
Monahul Filotheu
