Lăcomia este un al doilea păcat grav. Omul lacom se dedică cu tot sufletul si ratiunea strângerii banilor, a averilor, rămânând astfel cu inima de piatră si nesensibilizată de nevoile altora. Si se pare că acest defect a devenit atât de obisnuit si de des întâlnit, încât multi nu mai reusesc să-i înteleagă seriozitatea si implicatiile.
Ne corectează, din fericire, cuvântul lui Dumnezeu, care numeste iubirea de argint “rădăcina tuturor relelor” (I Timotei 6,10). De asemenea, pentru aceia care aleargă după bogătii, sfântul apostol Pavel scrie: “Cei ce vor să se îmbogătească, dimpotrivă, cad în ispită si în cursă si în multe pofte nebunesti si vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină si în pierzare.” (I Timotei 6, 9). Într-un alt text, acelasi apostol, include lăcomia printre acele păcate care îi închid omului drumul către împărătia cerurilor. El scrie: ” Căci aceasta s-o stiti bine, că nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are mostenire în împărătia lui Hristos si a lui Dumnezeu.” (Efeseni 5,5). Pe de altă parte si Sfântul apostol Petru îi numeste pe cei lacomi “fii blestemului” (II Petru 2,14). Întelegeti asadar, că si voi însivă trebuie să vă păziti de acest păcat si cu atât mai mult să îi păziti si pe copiii vostri. Vom încerca asadar aici, să răspundem la întrebarea: ce trebuie să faceti, ca să nu dobândească fiii vostri păcatul lăcomiei si al iubirii de argint? De foarte multe ori însisi părintii, “cu stiintă sau cu nestiintă”, cultivă în sufletele copiilor lor păcatul lăcomiei. În multe familii, copiii nu aud alte discutii, decât cele care sereferă la salariu, cheltuieli si câstiguri. “să îsi găsească un post bun cu salariu mare”.
Aceasta devine problema principală a vietii lor. Bogătia este considerată ca fiind cea mai mare fericire, în vreme ce sărăcia. este deplânsă ca fiind cea mai mare nefericire. În aceste discutii sunt oferite exemple, pe care copiii le pot vedea în viata de zi cu zi. De la cea mai fragedă vârstă ei încep să observe că oamenii sunt respectati în functie de situatia lor economică. Văzând toate acestea, este firesc ca ei să se obisnuiască cu gândul, că oamenii trăiesc având ca unic scop câstigarea banilor, si că banii reprezintă lucrul cel mai important din lume. În anumite enorii, asa după cum am aflat, copiii care învată la scolile parohiale muzică bisericească, nu vor să mai cânte fără a fi plătiti în corul bisericii lor, cu toate că sunt încă elevi, ci, în conformitate cu sfaturile părintilor lor, cer să fie plătiti pentru fiecare slujbă.
Se pare că părintii acestor nefericiti copii, îi văd deja, ca pe niste unităti economice rentabile. Ce se va întâmpla însă cu acesti copii când vor creste mari? Vor face numai acele lucruri care le oferă câstig bănesc? În Biserica lui Dumnezeu vor mai intra oare, de vreme ce aceasta nu îi plăteste pentru a participa la sfintele slujbe…? În acest fel părintii se dovedesc a fi principala cauză a coruperii morale si a îndepărtării copiilor lor de Dumnezeu. Constient sau inconstient, îi învată să îl slujească pe mamona si să fugă departe de Mântuitorul. Dansul evreilor în jurul vitelului de aur, în desertul Sinai (Iesire 32,1 s.a.), ne dovedeste în chip reprezentativ ce influentă are lăcomia asupra vietii religioase. Acolo unde oamenii se închină vitelului de aur, adică banilor, nu există respect si închinare fată de adevăratul Dumnezeu!
Lăcomia se manifestă în copilărie sub diverse forme. La copiii mici se manifestă prin dorinta de a pune mâna pe tot ceea ce pot si de a si le însusi. În acelasi timp refuză cu tărie să împartă ceea ce au dobândit, cu fratii mai mici sau cu altcineva apropiat. Ca să îi păziti de această patimă serioasă, trebuie să le cultivati virtutea generozitătii. Aceasta o veti putea reusi învătându-i să împartă cu ceilalti ceea ce au, să facă milostenie cu cei săraci, să îi ajute pe cei aflati în suferintă. Să îi învătati în acelasi timp, că acest gest de generozitate nu trebuie să aibă ca motivatie doar sentimentele de milă sau compătimire, care sunt sădite în mod firesc în fiecare om echilibrat. Trebuie să aibă si convingerea că ceea ce dăruiesc celui sărac, dăruiesc în acelasi timp lui Hristos. Să îi învătati cuvintele Mântuitorului: “Mai fericit este a da decât a lua” (Fapte 20,35). Mânuta copilului trebuie să se obisnuiască să facă milostenie, să simtă cât de multă bucurie si multumire aduce acest lucru.
O altă formă de lăcomie care se întâlneste la copii, se manifestă prin aceea că nu se multumesc cu putin. De aceea, ei trebuie să fie învătati să se multumească cu ceea ce li se oferă, pentru a fi feriti de acest păcat. Trebuie să se multumească cu mâncarea care li se dă, cu îmbrăcămintea, cu jucăriile, cu tot ceea ce le puteti oferi. Ca să reusiti acest lucru trebuie să urmati următoarea zicală: “Cine nu este multumit cu ceea ce a primit, nu i se mai dă nimic”, sau mai popular: “Nemultumitului i se ia darul!”. Dacă copilul face nazuri fală de mâncare, îmbrăcăminte sau jucăriile oferite, luati-i-le înapoi. Acest lucru va actiona asupra lui în mod pozitiv, dacă răsfătul lui nu a ajuns prea departe. Nu este rar fenomenul prin care copiii îsi însusesc lucruri străine, care nu le apartin. Aici trebuie să fiii foarte atenti. Dacă vedeti în mâinile lor ceva pe care nu îl are de la voi, întrebati-l unde l-a găsit, si dacă vă dati seama că l-a luat de la altii, obligati-l să îl înapoieze imediat, fără nici o întârziere. Din când în când aruncati câte o privire si în ghiozdanul său de scoală, nu cumva să se găsească acolo anumite lucruri străine. Dacă aduc acasă lucruri pe care sustin că le-au găsit pe drum sau la scoală, sfătuiti-i să întrebe în clasă, să vadă dacă nu cumva le-a pierdut cineva. Nu le permiteti copiilor să facă schimb cu lucrurile lor si nici să le vândă altora, deoarece acesta este drumul prin care învată să îi însele pe altii. Învătati-i cât de curând posibil faptul, că cele câstigate prin înselăciune nu aduc bunăstarea. Învătati-i de mici să facă distinctie între ” ce este al meu” si “ce este al tău”. De aceea, nu le permiteti să folosească, fără a cere permisiunea, lucrurile celorlalti frati. Aceasta duce la slăbirea sentimentului de respect facă de drepturile celorlalti si fată de dreptul lor de proprietate. In acelasi timp însă, sfătuiti-i să se ajute între ei si să împrumute lucrurile lor celorlalti frati, în cazul în care acestia au nevoie de ele. In sfârsit, dacă doriti să îi păziti pe copiii vostri de păcatul lăcomiei, sub orice formă ar apărea el, dacă vreti ca ei să nu devină robi ai lui mamona, arătati-le, prin cuvintele si faptele voastre, adevărata valoare a bunurilor pământesti. Explicati-le că banii si averea nu reprezintă cel mai important lucru din lume. Că mult mai importante sunt virtutea si dreptatea, singurele pretuite si de Dumnezeu. Faceti-i să înteleagă că nimic nu îi foloseste omului dacă ar câstiga chiar lumea întreagă, dar si-ar pierde sufletul. Nu neglijati însă, nici viata voastră duhovnicească, din cauza lăcomiei. Întăriti-vă prin rugăciune si prin participarea la sfintele slujbe. Demonstrati-le copiilor vostri prin tot comportamentul de zi cu zi, că scopul principal al vietii nu este dobândirea banilor si a averii, ci mântuirea si pregătirea pentru viata de dincolo!
V-am arătat asadar, cum să luptati împotriva înclinatiei copiilor vostri către lăcomie si cum să îi păziti de această patimă periculoasă. Recapitulez: Învătati-vă copiii să fie generosi si modesti. Cultivati-le sentimentul cinstei si inspiratile dezgustul fată de minciună. Învătati-i prin cuvântul si exemplul vostru adevărata valoare a bunurilor pământesti. Pregătiti-i nu doar pentru cele pământesti, dar si pentru cele ceresti. Interesati-vă nu numai de trupul cel trecător, dar si de sufletul nemuritor. Înarmati-i nu doar pentru această viată trecătoare, ci si pentru vesnicie!
