O, Împărăteasă Prealăudată a Îngerilor şi Acoperământul milostivirii neamului omenesc, Maică a Domnului, ceea ce întru minunată Icoana ta ne-ai dăruit nouă chipul frumuseţii tale, nu-ţi întoarce nici acum faţa ta de la robii tăi cei cu gândurile plecate spre cele pământeşti. Cu cheia rugăciunii tale descuie-ne uşa milostivirii Fiului tău şi ne primeşte şi pe noi, nevrednicii, în cămara cea de nuntă a Înţelepciunii, ca împreună cu Îngerii să-ţi aducem jertfa laudelor dumnezeieşti.
Pe mine, cel nepriceput întru cuvânt şi străin de tainele rugăciunii, care port în călătoria mea prin deşertul patimilor povara sufletului sărăcit de roua evlaviei şi de tăria credinţei, cu milostivirea ta mă cercetează. Ca una ce vezi de aproape slava cea preaînaltă a Treimii şi primeşti cununile laudelor din mâinile Îngerilor, pleacă-ţi blânda privire pe care ai închipuit-o în Icoana Ta şi ai dăruit-o nouă spre mângâiere în necazuri. Vezi rănile sufletelor noastre, Preacurată. Vezi că untdelemnul pocăinţei ne lipseşte şi pururea cădem în prăpastia păcatelor. Vezi inima noastră tulburată de gândurile cele rele şi cu fulgerul rugăciunii tale goneşte de la noi toată neînţelepciunea. Ridică mintea noastră din adâncul patimilor şi-i arată întru lumina Duhului pe Cuvântul Cel născut din Mintea Cea dintâi.
Iată, eu, cel lipsit de evlavie şi cumplit rănit de fiarele păcatelor mele, plec genunchii inimii mele înaintea ta şi te rog ca să îmi ierţi îndrăzneala întru nepricepere şi însăţi să zugrăveşti în sufletul meu Icoana tainelor Tale. Cu dumnezeiasca ta înţelepciune închipuie şi în Icoana cea părăsită a inimii mele chipul celor trei virtuţi, credinţa, nădejdea şi dragostea, spre asemănarea Treimii. Mută dorirea mea cea stricată de la cele pământeşti spre cele cereşti şi cu focul râvnei după Adevăr aprinde inima mea cea de prea mult timp adormită în somnul păcatului. Împacă viaţa mea, Stăpână, cu bogăţia rugăciunilor tale aduse la tronul Treimii şi, în locul neputinţei mele de a mă ruga, adu untdelemnul milostivirii tale.
Osteneala iconarului Iordache ai primit şi l-ai făcut pe el părtaş minunii tale mai presus de cuget. Pe mine, cel neînţelept, mă primeşte sub acoperământul milei tale şi măcar că nu ştiu a-ţi zugrăvi Icoana laudelor cereşti ca mulţumire pentru mijlocirea ta înaintea Domnului, nu mă lipsi pe mine de darurile tale neîmpuţinate. Ajuns-au în urechile tale, Fecioară, glasul rugăciunii evreicei ce simţea apropierea morţii şi ai scăpat-o pe ea din prăpastia pierzării. Ba încă şi uşile dreptei credinţe i-ai deschis, ca să se facă ea Biserică a Duhului Sfânt, lăudându-te pe tine, Biserica slavei dumnezeieşti. Pe mine, cel ce, deşi am fost binecuvântat cu darul dreptei credinţe, însumi îmi gătesc spânzurare cu legătura fărădelegilor mele, trage-mă din groapa pierzării, întinzându-mi scara rugăciunii tale. Mustrat-ai pe învăţătorul cel întunecat de necredinţă, dar vai, cât mă ruşinez eu, care de prea multe ori am mâniat bunătatea ta prin tulburarea din puţinătatea credinţei şi prin neluarea aminte la păzirea chipului curat al evlaviei. Cerut-a învăţătorul acela să vină Icoana la el, dar te-ai împotrivit mândriei lui, însă eu cu nevrednicie stau în sfânt locaşul Tău, find pustiit de nădejde, credinţă, evlavie, frică şi dragostea cea după Dumnezeu. Întoarce-ţi faţa ta de maică şi spre mine şi fă să învieze şi în sufletul meu credinţa cea tare întru milostivirea ta.
Sfârşit binecuvântat cu pace ai dăruit robului tău, schimonahul Inochentie, ca să arăţi că pe robii tăi, cei ce cu credinţă îţi slujesc până la apusul vieţii lor nu îi laşi în mâinile vrăjmaşilor nevăzuţi. Pe mine, smochinul cel neroditor, care nicio roadă de credinţă nu am adus ţie, fiind eu uscat de seceta patimilor, îndură-te iar şi mă stropeşte cu ploaia rugăciunilor tale, ca să aduc rod însutit de fapte bune şi să iau din mâna ta prin mila Cuvântului cununa vieţii celei veşnice.
Pe monahul Serghie, cel ce se prăbuşise în prăpastia neascultării, cu starea ta de faţă înaintea Cuvântului l-ai ridicat şi i-ai dăruit iarăşi auzul cel pierdut, ca să ia aminte la glasul Evangheliei lui Hristos şi cu îngerii să-ţi aducă ţie totdeauna jertfa laudelor cereşti. Pe mine, cel ce în toate zilele vieţii mele am mers pe cărările neascultării de părinţii cei duhovniceşti şi adesea am căzut în groapa deznădăjduirii, mă înţelepţeşte la ascultarea de Fiul tău, ca să moştenesc şi eu, nevrednicul, partea celor mântuiţi.
Pe cel ce se îndoia de minunile revărsate prin Icoana ta l-ai îndreptat cu blândeţe prin bogăţia peştelui dăruit la praznicul tău. Însăţi, ca o milostivă, adu la masa inimii noastre ca hrană bogată mai ales în ziua prăznuirii Icoanei tale înţelegerile cele dumnezeieşti, care luminează sufletul şi alungă toată negura patimilor.
Potoleşte viforul necazurilor pornite asupra noastră cu grabnica ta rugăciune şi întru ispite ne soleşte răbdare. Schitul Darvari minunat s-a împodobit cu Icoana ta, care ca o legătură a iubirii păzeşte unitatea între nevoitorii ei. Înaintea Icoanei tale toţi plecăm genunchii inimii şi, căzând înaintea ei, cu umilinţă cerem să se depărteze de la noi toată tulburarea vrăjmaşului, ca pacea Mântuitorului nostru să odihnească pururea în sufletele noastre. Deci, ca una ce ai fost dăruită de Însuşi Cuvântul şi Fiul lui Dumnezeu spre păzirea obştii acesteia, împacă-ne pe noi toţi, cei greşiţi, iarăşi cu Cel pe Care în pântecele tău L-ai purtat ca pe un scaun al slavei. Ca la o iconoamă a tuturor darurilor Duhului la tine alergăm în necazurile şi întristările noastre şi te rugăm să mângâi inimile noastre cu vestirea izbăvirii, ca una ce ai luat în auzul tău glasul Arhanghelului, dezlegând blestemul cel pus asupra noastră prin glasul lui Dumnezeu. Înaintea Icoanei tale aducem lacrimile noastre cele de umilinţă şi suspinurile inimilor noastre de la privirea feţei tale nu le tăinuim. Căci pe tine te ştim Maică milostivă a Cuvântului şi pururea Apărătoare a noastră a credincioşilor, celor gârboviţi de prea multe păcate. Ştim mulţimea nelegiuirilor noastre cu care am mâniat bunătatea cea multă a Ziditorului, ştim nevrednicia noastră, dar încă mai ştim că milostivirea ta este neasemănată şi nu este păcat ca să te împiedice pe tine a ne zidi nouă iarăşi podul împăcării noastre cu Dumnezeu.
Caută cu milă, Împărăteasă Prealăudată, care stai pe scaunul slavei şi primeşti cununile laudelor îngereşti, şi spre obştea schitului acestuia şi ca o iconoamă înţeleaptă rânduieşte toate spre mântuirea tuturor, căci în mâinile Tale s-a dat cârma mântuirii obştii acesteia, ca pe toţi să-i primeşti cu bunăvoinţă în cămările cereşti.
Celor ce îşi pleacă genunchii sufletelor şi ai trupurilor înaintea Icoanei tale celei de minuni izvorâtoare, cerând grabnică izbăvire din adâncul necazurilor, le răsplăteşte cu bogatele tale daruri, ca ieşind neruşinaţi din Biserica să ne facem şi noi mărturisitori ai minunilor tale, strigând: Bucură-te, Împărăteasă a Luminii, care prin arătarea strălucitului tău chip în Icoana ta ai voit să ne chemi pe noi cu glasul cel tainic al Duhului la lucrarea cea duhovnicească, spre a preface inimile noastre stricate de păcat în Icoane ce oglindesc slava Treimii.
