PS Macarie Drăgoi (Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord)
O, Sfinte Ierarhe Ioane, părintele nostru, bunule păstor și tainicule văzător al sufletelor omenești, acum te rogi înaintea Prestolului dumnezeiesc, precum singur ai zis: „Deși am murit, sunt viu”. Roagă-L pe Dumnezeu Cel Atotmilostiv să ne dăruiască iertare de păcate, să ne recăpătăm puterea duhovnicească, să scăpăm de amărăciunea acestei lumi și să strigăm către Domnul să ne dea smerenie și inspirație duhovnicească, cuget dumnezeiesc și duh evlavios în toate căile noastre.
Tu, care ai fost ocrotitor milostiv al orfanilor și îndrumător încercat pe pământ, fii acum călăuză și pentru noi, ca un nou Moise, iar în discordiile bisericești, povață atotcuprinzătoare a lui Hristos. Ascultă plângerea tinerilor descumpăniți și de îndrăcire cuprinși; scutură lâncezeala plictiselii abătută asupra păstorilor, slăbiți de atacurile lumii acesteia și care zac țintuiți de duhul toropelii zadarnice. Cu lacrimi te rugăm pe tine, o, închinătorule înflăcărat, vino și la noi, cei care în negura patimilor suntem afundați, așteptând îndrumările tale părintești. Luminează-ne cu lumina neînserată în care te afli tu acum, rugându-te pentru fiii tăi împrăștiați pe toată suprafața pământului, dar îndreptați cu iubirea lor plăpândă către lumină, acolo unde sălășluiește Dumnezeul nostru.
O, preaiubite Ierarhe Ioane, cât ai trăit printre noi ai văzut cu adevărat viitorul ca și cum ar fi fost prezent, lucrurile depărtate ca și cum ar fi fost apropiate inimii și cugetele oamenilor ca și cum ar fi fost ale tale. Știm că în acestea ai fost luminat de Dumnezeu, cu Care ai fost de-a pururi unit împreunat în rugăciune și cu Care șezi acum pe veci. Așa cum odată ai auzit plângerile turmei tale celei împrăștiate dinainte ca ei să îți poată vorbi, așa și acum ascultă cererile noastre și le du în fața Domnului. Ai trecut la viața veșnică, în cealaltă lume, și totuși nu ești, cu adevărat, departe de noi, căci Raiul este mai aproape de noi decât sufletele noastre.
Arată-ne nouă, care ne simțim înspăimântați și singuri, aceeași milostivire pe care odată ai arătat-o celor orfani și înfiorați. Dă-ne nouă, celor care am căzut în păcat, rătăcire și deznădejde aceeași aspră, dar iubitoare povață pe care ai dat-o odată turmei tale celei alese. În tine vedem asemănarea vie a Făcătorului nostru, duhul viu al Evangheliei și temeiul credinței noastre. În viața curată pe care ai dus-o în vremurile noastre păcătoase vedem o pildă de virtute, un izvor de călăuzire și inspirație. Văzând harul ce s-a revărsat asupra ta, știm că Dumnezeu nu și-a părăsit slujitorii. Noi suntem cei ce ne-am îndepărtat de El și noi trebuie să redobândim asemănarea cu Dumnezeu, așa cum tu ai făcut.
Cu rugăciunile tale, o, binecuvântate, încredințează-ne că o să sporim în năzuința noastră către lăcașul cel ceresc, îndreptându-ne dorul către lucrurile cele de sus, lucrând în rugăciune și virtute, războindu-ne cu atacurile firii noastre celei căzute. Cere mila Domnului ca, într-o zi, să ne alăturăm ție în Împărăția Sa. Pentru că dorința noastră cea mai adâncă este să viețuim de-a pururi cu El, cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
