Gheorghe l-a întrebat într-o zi pe vecinul său dacă Îl iubeste pe Dumnezeu. Vecinul a răspuns afirmativ. Gheorghe a continuat:
– Te rogi din toată inima Lui?
– Sigur, de fiecare dată când mă rog, sunt cu gândul numai la El, a mărturisit vecinul.
Atunci Gheorghe a spus:
– Vecine, dacă vei reuşi să rosteşti „Tatăl nostru“ fără să te gândeşti şi la altceva, îţi dăruiesc calul meu.
Pe la jumătatea rugăciunii, vecinul a grăit:
– Îmi dăruieşti şi şaua?
– Nici calul, nici şaua, pentru că în loc să fii cu luare aminte la rugăciune, te-ai gândit la cal.