Un om care nu credea în Dumnezeu, avea întotdeauna obiceiul să spună că soarele, pământul, universul s-au făcut singure, că totul este din nimic. Într-o zi s-a dus în vizită la un prieten, care, spre deosebire de el, credea în Dumnezeu. Necredinciosul a văzut pe peretele prietenului său un tablou foarte frumos, şi-l întrebă:
– Cine a pictat tabloul acesta?
– Nimeni, răspunse vecinul.
– Cum nimeni?
– Uite aşa. S-a pictat singur, s-a urcat singur pe perete şi acum este aici.
– Vorbeşti aiurea, vecine!, spuse ateul necăjit.
– Ba nu vorbesc deloc aiurea. Dumneata îmi spui la fel, că toate s-au făcut singure, şi că Dumnezeu nu există. Dacă e aşa, şi dumneata trebuie să mă crezi că tabloul s-a făcut singur.
Necredinciosul şi-a plecat capul şi, din ziua aceea, n-a mai zis că nu există Dumnezeu.
Related Posts
Apostolul zilei (II Corinteni 6, 11-16)
Fraţilor, gura noastră s-a deschis către voi, corintenilor, inima noastră s-a lărgit. În inima noastră nu sunteţi la…
11/09/2024
Conştiinţă acoperită
– Părinte, atunci când mi se spune: „Dorinţa asta este în subconştient şi nu o pricepi”, cum o…
08/04/2021
Evanghelia zilei (Luca 12, 13-15; 22-31)
În vremea aceea, când învăța Iisus, cineva a zis către El din mulțime: Învățătorule, zi fratelui meu să…
24/11/2025