Pe 24 iunie, în ziua în care Biserica Ortodoxă face pomenirea ultimului mare proroc al Legii celei Vechi, Sfântul Ioan Botezătorul, sărbătoare cunoscută în popor și sub numele Sânziene sau Drăgaica, calendarul ne mai amintește de încă un moment însemnat din istoria creștinismului de pe pământ românesc: Aducerea Moaștelor Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava.
Mândra cetate a Sucevei îmbracă iarăși veșminte alese, așa cum se cuvine la orice mare sărbătoare. Încă de la jumătatea lunii, pășind pe străzile-i încărcate de cultură și istorie, simți emoția și entuziasmul locuitorilor. Parcă așteaptă cu toții ceva, parcă își doresc să ofere din bucuria și împlinirea lor și altora. Și fac asta, de altfel, de atâtea veacuri, fără să obosească vreodată. Respectul pe care credincioșii din zona Moldovei, în special cei din Bucovina, îl arată Sfântului Ioan cel Nou se manifestă nu doar prin numărul impresionant al pelerinilor care vin să se roage și să-i mulțumească în această zi, ci și prin multele Biserici și mănăstiri care îl au ca ocrotitor și care organizează ample manifestări religioase în cinstea sa. Astfel, cu prilejul acestei zile importante, ne-am propus să vă oferim câteva informații pe care poate nu le știați despre o minune petrecută acum 126 de ani, pe 24 iunie, o minune pe care nu foarte multă lume o cunoaște, dar care a rămas consemnată în documentele vremii și-n alte volume. Aflați întreaga poveste în rândurile de mai jos!
Cine a fost Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava?
Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava s-a născut în cetatea Trapezunt, în jurul anului 1300, din părinți creștini greci, învățând de la ei încă din fragedă pruncie tainele credinței. Deși documentele aghiografice nu păstrează foarte multe detalii legate de copilăria ori familia sa, se știe, totuși că Sfântul Ioan vindea, împreună cu tatăl său, Icoane și mătăsuri, pentru a cumpăra cele necesare traiului.
Se spune că, într-o zi, în jurul anului 1332, tânărul Ioan a închiriat o corabie veneţiană pentru a „livra” o comandă consistentă, venită tocmai din Cetatea Albă: Icoane, smirnă, mătăsuri, dar şi fructe, măsline și multe alte mirodenii. Important de menționat este faptul că, în acea perioadă navigaţia comercială pe Marea Neagră era controlată de Veneţia şi Genova, iar plata pentru navigare se făcea fie în bani, fie în troc cu oi, vite, ceară etc. Din vorbă în vorbă, Sfântul Ioan intră într-un soi de dispută confesională cu stăpânul corabiei, un catolic pe nume Reiz, care nu a făcut deloc față argumentelor tânărului negustor, supărându-se amarnic. Dorind să se răzbune pentru acel episod, corăbierul i-a spus conducătorului tătar că Ioan dorește să se facă musulman, drept pentru care a și fost adus înaintea acestuia. Înțelegând planul de răzbunare al lui Reitz, Ioan i-a răspuns cu mult curaj eparhului: „Să nu-mi fie mie a mă lepăda de Hristos, căci ce-ar putea despărţi inima mea de „Soarele dreptăţii” şi de „Răsăritul cel de sus” şi a mă întoarce în întunericul necunoştinţei de Dumnezeu? Preaputernice eparhe, vorbele care ţi s-au spus despre mine sunt mincinoase, sunt iscodiri răutăcioase. Eu nu voiesc să dispreţuiesc bunătatea care mi-ai arătat-o, dar nu pot să mă lepăd de Hristos – lumina lumii”.
Pentru că nu a dorit să se lepede de dreapta credință, a fost martirizat în anul 1330, în Cetatea Albă. În cele din urmă, după multe chinuri și bătăi crunte cu toiege, unul dintre călăi i-a tăiat capul cu sabia, lăsându-i trupul neîngropat și interzicându-le creștinilor să se atingă de el. Vestea minunilor pe care Sfântul Ioan cel Nou le-a săvârșit în decursul timpului a străbătut întreaga lume ortodoxă, Moaștele sale fiind aduse la Suceava de către domnul Moldovei, Alexandru cel Bun.
Minunea din 24 iunie 1898
Răsfoind paginile Patericului românesc al Părintelui Ioanichie Bălan, aflăm un episod inedit, legat de hramul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, episod care a fost preluat, scris și rescris în multe volume care vorbesc despre viața și faptele minunate ale Ocrotitorului Bucovinei. Pentru cei care nu știu, Patericul Părintelui Ioanichie este volumul care cuprinde cuvinte folositoare ale monahilor, dar și detalii despre Sfinții de pe teritorul țării noastre, după cum el însuși mărturisește în cuvântul-înainte: „Şirul Sfinţilor din primul mileniu se continuă cu Sfinţii ale căror Moaşte şi-au ales ca patrie pământul binecuvântat al ţării noastre”.
Astfel, răsfoind această lucrare a Părintelui Ioanichie, ajungem la Sfântul Ioan cel Nou și, mai ales la o radiografie aparte a unui hram din hremea sa, Părintele povestind cum în acele zile ale hramului, la Suceava se adună mulţi credincioşi din Moldova şi Transilvania – în special bucovineni şi maramureşeni – în frumosul port naţional, cu daruri tradiţionale în mâini: „flori de câmp, spice de grâu, crengi de tei şi brad şi cu numeroşi copii după ei. Feţele tuturor sunt luminate de o profundă bucurie duhovnicească. Odată cu darurile pe care le depun deasupra Sfintelor Moaşte, credincioşii aduc cu ei pentru binecuvântare haine pe care le ating de capul Sfântului”.
Tot legat de hram și de șirul lung al pelerinilor care așteaptă ore întregi ca să se închine la cinstitele Moaște ale Sfântului Ioan, Părintele Ioanichie consemnează o minune petrecută acum fix 126 de ani, tot într-o zi de 24 iunie, la care au participat mii de pelerini din Moldova şi din provinciile învecinate. Cu acest prilej – notează Părintele Ioanichie Bălan – a venit şi soţia unui boier moldovean. Aceasta, după ce a ascultat slujba și s-a închinat la Sfintele Moaşte, s-a urcat în trăsura cu patru cai şi i-a dat poruncă vizitiului să plece spre casă. Dar oricât lovea caii, trăsura nu se mişca din loc, încât femeia a fost cuprinsă de frică. Apoi, a coborât din trăsură, a spus episcopului şi preoţilor întâmplarea şi le cerea ajutor. Episcopul i-a zis: „Doamnă, poate ai făcut vreun păcat azi, de nu poţi pleca acasă! Închină-te în Biserică, mărturiseşte-ţi păcatele la un preot şi cred că te vei întoarce cu bine”.
La spovedanie, femeia a mărturisit cu lacrimi în ochi că a rupt o bucată din degetul Sfântului Ioan, ca s-o ducă acasă de binecuvântare şi ajutor. Atunci, preotul i-a dat canon să aducă înapoi părticica luată, să-şi ceară iertare de la Sfântul Mucenic Ioan şi să facă rugăciuni şi metanii, căci numai aşa va putea pleca. După ce a făcut ceea ce i-a poruncit preotul, femeia a plecat cu bine şi bucuroasă la casa ei.
Întâmplarea s-a răspândit cu repeziciune și în zilele care au urmat, tot mai mulți credincioși au venit să-i aducă prinos de rugăciune și de cinstire Sfântului Ioan cel Nou. Iar tradiția pelerinajului de la Suceava nu s-a stins, ci mai puternic „arde”, până în zilele noastre. Deși data de prăznuire a Sfântului este 2 iunie, în amintirea momentului venirii sale la Suceava, de Sânzâiene, Moaștele Sfântului Ioan cel Nou sunt scoase din Biserică şi aşezate pe un baldachin în incinta mănăstirii sucevene, fiind organizată o amplă procesiune la care participă mulțime de credincioși. Măcar o dată în viață, fiecare dintre noi ar trebui să participe la un astfel de moment aparte – ostenitor, poate, pentru trup, dar mulțumitor și îmbucurător, cu siguranță, pentru suflet.
Sursa: http://ziarullumina.ro
