– Gheronda, de ce am nepăsare?
– Ne-păsare? Pentru că îţi lipsește păsarea. Se vede că nu te-ai îndulcit de cele duhovnicești.
– Gheronda, după o perioadă de nepăsare, mă ajută să încep treptat nevoinţa? Adică într-o zi să fac un șirag de boabe de rugăciuni, a doua zi două etc.?
– Ca să pui început bun, trebuie să ai dispoziţie să începi și să te silești puţin pe tine însăţi. Chiar de-ar fi cineva frânt de oboseală, dacă se va sili puţin pe sine, oboseala va trece și se va simţi bine. Această mică strădanie pe care o face are mare importanţă, pentru că Dumnezeu nu așteaptă decât dispoziţia noastră pentru ca El să poată interveni. Și aceasta este ceea ce ne va mântui, dumnezeiasca intervenţie.
– Gheronda, chiar și atunci când am timp, tot nu am poftă să fac cele duhovnicești.
– Ei, se întâmplă câteodată să avem această lipsă de dispoziţie, însă este trebuinţă de puţină silire. Când cineva este indispus, de obicei nu are poftă de mâncare, dar se forţează și mănâncă. Are sau nu are poftă, mănâncă ceva ușor la început, pentru că altceva nu-i primește stomacul, și încet-încet îi vine pofta. Cum să se pună pe picioare dacă nu va mânca? Așa și tu, nu trebuie să te lași pe tine însăţi pradă trândăviei, pentru că te vei distruge. Să începi cu hrană duhovnicească ușoară, ca să-ţi revii treptat. Să te străduiești puţin câte puţin ca să începi.
– Cu adevărat, Gheronda, îmi este foarte greu să-mi încep îndatoririle duhovnicești.
– Da, pentru că uleiurile tale sunt îngheţate. Să faci puţine metanii, puţin studiu, puţin „Doamne Iisuse” ca să ţi se încălzească inima. Să spui: „Voi face numai cinci metanii”. Dacă-ţi va porni motorul, după aceea nu-l vei mai putea opri, ci va trebui să-l frânezi.
Extras din Despre rugăciune – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
