Adunarea Episcopilor Ortodocsi din SUA dezaproba categoric decizia Curtii Supreme de Justitie a SUA din 26 iunie (Obergefell v. Hodges), in urma careia Curtea a inventat un drept constitutional pentru doua persoane de acelasi sex de a se casatori, impunand, astfel, tuturor statelor sa recunoasca si sa sanctioneze astfel de “casatorii”.
Curtea Suprema, cu cea mai restransa majoritate posibil, si-a depasit competentele redefinind casatoria. A transat o chestiune sociala si morala care polarizeaza societatea printr-un fiat legislativ. Este imoral si nedrept din partea guvernului nostru sa stabileasca drept lege un “drept” al persoanelor de acelasi sex de a se casatori. O astfel de legislatie dauneaza societatii si, in special, ameninta copiii care, acolo unde e posibil, merita dragostea atat a unei mame cat si a unui tata.
Ca episcopi ortodocsi, insarcinati de Mantuitorul nostru Iisus Hristos cu pastorirea turmei Sale, vom continua sa sustinem si sa proclamam invataturile Domnului nostru despre casatorie care, de la intemeierea sa, este o uniune sfanta intre barbat si femeie. Chemam toti ortodocsii din natiunea noastra sa ramana neclintiti in credinta ortodoxa si sa-si reinnoiasca fidelitatea fata de casatorie asa cum este ea definita de Biserica. Chemam, de asemenea, liderii politici ai acestei tari sa respecte legea Atotputernicului Dumnezeu si sa sa sustina credintele inradacinate ale milioanelor de americani.
Astazi praznuim Duminica tututor sfintilor, sau Duminica dupa Pogorarea Duhului Sfant (…). Si cred ca este foarte important pentru noi in aceasta zi sa ne amintim ca, intr-adevar, suntem inconjurati de acest extraordinar “nor de sfinti”, acest nor al tuturor parintilor, maicilor si fratilor nostri: toti sfintii care s-au mutat la Dumnezeu inaintea noastra, cei stiuti, canonizati de Biserica si cei nestiuti si necanonizati de Biserica, cei uitati, toti aceia care de lungul veacurilor si-au lucrat matuirea prin mucenicie, prin viata monahala, sau prin simpla traire in duh crestin, crescandu-si copiii si silindu-se sa traiasca in frica de Dumnezeu si in iubirea de aproapele.
Acest praznic a inceput initial ca unul dedicat martirilor primelor veacuri, deoarece in Biserica primara, praznuirea martirilor avea o impotanta centrala in viata liturgica, iar martirajul era ceva cu care crestinii se intalneau zilnic; erau crestini care nu erau siguri ca vor ajunge sa-si plece capul in noaptea zilei ce urma sau daca se mai puteau trezi dimineata si ce vor intampina… Intr-adevar, aceasta este si soarta a multe mii si milioane de credinciosi raspanditi in zilele noastre prin Africa sau prin Orientul Mijlociu, pana in Indonezia. Si in special in Siria, Irak, in Egipt si in Sudan.
Acestea sunt teritorii pe care crestinii l-au detinut din vechime, va aduceti aminte din Faptele Apostolilor ca Siria era centrul de resedinta al sfintilor apostoli, Damascul si Antiohia, unde credinciosii s-au numit intaia oara crestini. Iar acum aceste teritorii sunt sub ocupatia brutala a extremistilor islamici care-L urasc pe Dumnezeu, pe crestini si pe Iisus Hristos, fara nici o explicatie.
Secolul trecut a fost marcat de brutala persecutie a crestinilor in Rusia, Ucraina si in tot Estul Europei, unde milioane de crestini si-au dat viata pentru Hristos, marturisindu-L pe Iisus Hristos cu un pret mare – acela al vietii lor, aceptand sa fie persecutati, sa fie dati afara din servicii, sa fie exilati, sa fie aruncati in inchisori pentru marturisirea credintei.
Se intampla din nou in zilele noastre, nu aici (in America) sau cel putin “nu inca”.Si cat de important este pentru noi sa ne aducem aminte si sa-i venerem pe sfinti, sa le dedicam cinstirea noastră profunda pentru sacrificiul pe care cei de astazi inca il fac pentru a-L marturisi pe Hristos.Copii mici sunt decapitati…Este foarte greu chiar sa ne gandim la asemenea orori. Copii sunt decapitati, crestini sunt crucificati, impuscati, si multe alte orori, numai pentru ca marturisesc ca Iisus este Hristosul.
Noi, crestini din aceasta tara, nu intampinam “inca” o astfel de persecutie directa, pentru marturisirea noastra in Iisus Hristos. Dar, ceea ce trebuie noi se facem este sa acceptam sa fim catalogati ca incorect politici (politically incorrect), daca vom sta neclintiti in a ne marturisi credinta. Sa fii un crestin ortodox sau crestin in general in America zilelor nostre, ceea ce parea de negandit cu numai 40 de ani in urma… deci sa fii crestin in zilele nostre inseamna sa fii politic incorect!
Si cat de importanta sau cat de subtila este aceasta marturisire pe care noi suntem chemati sa o facem atunci cand lumea ofera atractiile ei, bogatiile ei, oportunitati profesionale, pozitii sociale pentru toti aceia ce accepta “spiritul vremii”, pentru cei ce accepta si sustin tot ceea ce societatea noastra promoveaza: imoralitatea, promiscuitatea, cea mai josnica degradare morala; ca-i vorba de mariajul homosexualilor sau de profunda plaga a avortului… toate aceste lucruri fata de care trebuie sa ne impotrivim cu fermitate.
Asta nu inseamna nicidecum condamnarea aproapelui sau judecata altora… ci ca trebuie sa stam neclintiti in a-L marturisi pe Iisus Hristos si credinta ortodoxa, in a marturisi ceea ce sfanta biserica, Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti ne invata cu privire la moralitate, invatatura universal acceptata de mii de ani si de sute de culturi laice, de milioane de oameni. Sa ramanem fermi in aceasta marturisire ce nu tolereaza injunghierea copiilor nenascuti, care nu accepta imoralitatea sexuala de orice natura ar fi ea, marturisire care nu tine pasul cu lumea si secularismul pentru castigul personal…
Oh, cat de des ne sunt oferite aceste atractii in zilele noastre!
Marturisirea noastra poate ca nu ne cere sa ne dam capul spre taiere sau, ca sa fim in acord cu realitatile contemporane, [nu este ca in acele cazuri din Orient in care trebuie] sa-l marturisesti pe Mahomed daca vrei sa nu-ti pierzi capul, ci este mult mai delicata.
Tocmai de aceea este atat de important pentru noi, frati si surori, sa-L marturisim pe Hristos, iar a-L marturisi pe Hristos inseamna ca, daca-I suntem credinciosi Domnului nostru, nu putem accepta ceea ce lumea de astazi ne pune inainte si este cu mult mai bine sa renuntam la tot ceea ce acesta lume ne ofera, pentru ca Insusi Domnul ne intreaba “ce poate omul sa dea in schimb pentru sufletul sau?”
Ce dai tu in schimb pentru sufletul tau? O promovare la serviciu? Ceva mai multi bani in buzunar? Poate o slujba aleasa cu un birou luxos cu geamuri mari la etaj…?
Ce vom da noi in schimb pentru sufletele noastre? Vom putea sta neclintiti si integri?
Aceste cuvinte ale Domnului Hristos au un inteles profund: “Cel ce iubeste pe tata sau pe mama mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine” sau “cel ce iubeste mai mult pe fiu sau pe fica”… sau cel ce iubeste slujbe si pozitii sociale, sau bogatie, sau respect in ochii lumii nu este vrednic de Mine.
Asa ne cheama Domnul nostru Iisus Hristos astazi.
Toti acesti martiri incepand cu Sfantul si intaiul Mucenic Stefan pana la ultimul crestin decapitat in Irak, sau Siria sau Egipt azi dimineata, L-au ales pe Iisus Hristos mai presus decat orice in aceasta lume; toti acesti monahi de la Sfantul Antonie al pustiei Egiptului pana la cei de astazi, au ales sa renunte la ceea ce le oferea lumea.
Ne vom numara si noi printre ei? Caci ei sunt acest nor de marturisitori care ne vor apara sau in fata carora ne vom rusina la Judecata.
Asa ca frati si surori, sa punem la inima aceste cuvinte si sa stim ca Harul care ne vine de Sus este infinit mai important decat banii, pozitia sociala, sau respectul pe care lumea ni-l ofera si, indiferent de pretul platit, trebuie sa fim darzi in a-L marturisi pe Hristos ca sa putem sta si noi nerusinati in fata Domnului si, numarandu-ne cu acest nor de marturisitori, sa putem intra in Imparatie slavindu-l pe Domnul nostru care El insusi Ii slaveste pe Tatal si pe Sfantul Duh, Amin.
sursa: Cuvântul Ortodox
