Preot Ioan Istrati
Un părinte călugăr de la Neamț era ocărât de toți frații. Era destul de în vârstă. Nu avea bani de înmormântare, nu cumpărase sicriu, lumânări, prosoape, nimic.
L-au întrebat la trapeză:
– Părinte, cât o mai ții așa? Iei în fiecare zi sticlă de vin roșu de la chelărie. Bani nu strângi. Nu ai pregătit nimic pentru înmormântare.
Bătrânul șugubăț a privit îndelung pe Stareț. A plecat capul. Apoi, în liniștea care se lăsase, a zis:
– Părinților, să mă văd eu mort, că după aia mă descurc.
