– Gheronda, deși simt nevoia să vorbesc cu Dumnezeu, totuși nu pot să mă rog.
– Dacă simţi nevoia să vorbești cu Dumnezeu, nu înţeleg de ce nu poţi să te rogi. Poate să fie și de la cel viclean. Ispititorul pune totdeauna piedici, pentru ca omul să nu se poată ruga.
– Gheronda, în vremea rugăciunii mă preocupă grija pentru diferite treburi.
– Să spui: „La asta mă voi gândi mai târziu…” și să continui să te rogi.
– Mai mult mă mâhnesc, Gheronda, pentru că de cele mai multe ori mă gândesc la lucruri lipsite de importanţă.
– Tocmai de aceea să le lași pentru mai târziu, deoarece, dacă vei întrerupe rugăciunea și te vei îndeletnici cu ele, ispititorul le va lăsa deoparte pe cele lipsite de importanţă și-ţi va aduce în minte probleme esenţiale, ca să încetezi cu desăvârșire rugăciunea. Trebuie să ne punem pe noi înșine la punct. Pentru că știi ce face tangalachi? Mirenilor le aduce gânduri murdare și astfel își dau seama îndată. Oamenilor duhovnicești însă le aduce diferite neghiobii și nu-și dau seama. Acest lucru este mai primejdios, pentru că ei cred că merg bine, deoarece nu au gânduri murdare, și astfel nici nu se smeresc, iar mintea lor umblă încolo și-ncoace și inima le rămâne piatră.
– Gheronda, uneori în vremea rugăciunii îmi vine o idee; aflu rezolvarea unei probleme care după aceea se dovedește a fi greșită.
– Diavolul este viclean. Știe că, dacă în vremea rugăciunii îţi va aduce un gând necurat, îl vei alunga cât colo. De aceea îţi aduce soluţii la vreo problemă de-a ta, ca tu să spui: „De vreme ce mi-a venit în vremea rugăciunii, înseamnă că este insuflare de sus”. Dacă diavolul ţi-ar vrea binele, ţi-ar aduce în minte rezolvarea în altă vreme, și nu în timpul rugăciunii. Intră însă „intermediar” și te invită la discuţie. De aceea să nu-i dai nicio importanţă. Să spui: „Îţi mulţumesc pentru interesul pe care mi-l arăţi, însă nu am nevoie de el”. Vezi, merge cu vicleșug să-l înșele cu gânduri duhovnicești pe omul duhovnicesc, încât „rugăciunea lui, așa cum spune David, să se facă întru păcat”[1].
– Gheronda, în vremea rugăciunii îmi vin în minte gânduri și imagini urâte.
– Aceasta este lucrarea diavolului ca să te zăpăcească. Mai ales când ești obosită trupește și nu ai prea dormit, tangalachi află un moment când te afli între somn și veghe și-ţi prezintă imagini urâte, ca să-ţi spună după aceea că sunt ale tale și să te arunce în deznădejde. Să nu le dai importanţă. Să spui „Doamne miluiește” și să te gândești la Hristos, la Maica Domnului, la Îngeri, ca să te aduni în rugăciune. Astfel vei face diversiune diavolului.
[1] Psalmul 108, 7
Extras din Despre rugăciune – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
