Când eram elev am avut un învățător deosebit. Într-o zi am discutat despre faptul cât de necesar este să nu ținem mânie înlăuntrul nostru, ci să căutăm cum să ne slobozim de ea… Ne-a propus să aducem fiecare câte o pungă de plastic și un sac de cartofi. L-am privit uimiți, dar învățasem că nu glumea când spunea ceva. Și astfel a doua zi, fiecare dintre noi a adus ceea ce ne ceruse.
Atunci el ne-a spus:
– De fiecare dată când hotărâți să nu iertați pe cineva, să luați un cartof, să scrieți pe el numele aceluia și data și să-l puneți în punga de plastic.
Nu a trecut multă vreme și unele pungi erau destul de grele.
De asemenea, învățătorul ne-a spus că punga cu cartofi trebuie s-o purtăm cu noi, oriunde am merge: pe drum, în mașină, la școală, la cumpărături, peste tot. Ai înțeles de ce? În acest fel voia să ne arate că nu trebuie să uităm greutatea pe care o ducem, ci în fiecare clipă să ne cercetăm pe noi înșine. Trebuia să ducem punga cu noi și în locurile care sunt oarecum… Ia închipuiește-ți acum să ai o pungă de cartofi la discotecă.
Gândește-te că unele din ele începeau să se strice. Și asta ca să ne aducă aminte de contravaloarea pe care o avem de plătit pentru împotrivirea și durerea dinlăuntrul nostru, atunci când nu ne hotărâm să iertăm.
De foarte multe ori ne gândim că a ierta pe cineva este un dar pe care îl facem aceluia, dar mi se pare că este dimpotrivă. Este un dar pe care ni-l facem nouă înșine, căci ne slobozim de o povară de prisos.
Data următoare când te vei gândi cât de greu este să ierți pe cineva, adu-ți aminte de aceasta: „Nu este deja destul de grea sacoșa ta?”.
Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu.
