Învierea lui Lazăr este sărbătorită în Biserica Ortodoxă cu o zi înainte de Florii, în sâmbăta numită a lui Lazăr. La fiecare pomenire a celor adormiți, Lazăr este chemat să se roage pentru ei: „…pentru rugăciunile Sfântului și Dreptului Lazăr cel înviat a patra zi din morți…”
Dureros pentru noi este că ne-am obișnuit cu moartea atât de mult, încât am ajuns să o considerăm firească. Nu suntem conștienți de faptul că omul nu a fost creat să moară, că moartea a fost înghițită de biruința lui Hristos prin înviere (1 Cor. 15, 50-54). Învierea lui Lazăr este invitația sau chemarea de a ieși din moarte și a intra în Viață prin Hristos, Domnul Vieții. Această înviere a arătat că Hristos, Care a săvârșit această mare minune prin Dumnezeirea Sa, poate să îi învieze pe oameni în ziua pe care El o va alege. El este Dumnezeu puternic și stăpânitor.
Prin învierea lui Lazăr, Hristos preînchipuie învierea de obște a trupurilor omenești. Acela Care l-a înviat pe Lazăr, care era mort de patru zile și mirosea, poate să-i învieze și pe oamenii ale căror trupuri s-au descompus după ieșirea sufletului din ele. De altfel, învierea viitoare a trupurilor se mai numește și renaștere sau rezidire, pentru că este vorba despre o nouă creare. Această nouă creare nu înseamnă că trupurile vor căpăta o altă formă, fiindcă, rămânând aceleași, ele vor fi izbăvite de stricăciune și de stăpânirea morții, devenind trupuri duhovnicești.
Între învierea lui Lazăr și învierea oamenilor la cea de-a doua venire a lui Hristos există, fără îndoială, o diferență esențială. După înviere, Lazăr nu a luat trup duhovnicesc, ci același trup pe care îl avea înainte să moară, cu toate trăsăturile caracteristice stricăciunii și supunerii față de moarte, având nevoie în continuare de hrană și de toate cele necesare pentru întreținerea trupului biologic. Acest lucru reiese și din faptul că mai apoi el a murit din nou. Așadar, în ciuda învierii sale, el a luat trup muritor și vremelnic. Însă, după cea de-a doua venire a lui Hristos, când trupurile vor învia, ele vor fi duhovnicești, nemaiavând nevoie de hrană, de somn, de apă sau de veșminte.
Sursa: ziarullumina.ro
