K. G. PAPADIMITRAKOPOL
1. Cuvânt înainte
Da, tema acestei cărţi este binevenită. Autorul încearcă lămurirea unor aspecte mai puţin cunoscute ale muzicii, în cazul de faţă, ale muzicii rock. Cartea a fost scrisă din dorinţa de a preveni pe creştini şi în special pe tineri de efectele negative, deosebit de periculoase ale ascultării muzicii rock. În primul rând atenţionează asupra legăturilor ce există între rock şi satanism, între cântăreţi şi magie. Propaganda ce se face rock-ului face parte din planul de pregătire a unei “noi ere” (New Age), în care toate religiile monoteiste: creştinismul, iudaismul, mahomedanismul trebuie să fie înlocuite cu religia unică, de adorare a Satanei.
„Noua eră” este un pericol atât pentru creştini cât si pentru evrei sau musulmani. Ce trebuie să facem? Mai întâi, să nu mai ascultăm muzică rock, apoi să-i prevenim şi pe ceilalţi de pericolul ce se ascunde în această muzică.
Fă tot ce poţi spre a îndruma pe fratele tău pe calea credinţei. Nu-l lăsa pradă ignoranţei! Ajută-l! Aşadar, este timpul ca să dovedim tuturor aceste lucruri…
2. Mişcarea New Age (Noua Eră)
În străinătate s-a organizat o mişcare cu numele New Age (Noua Eră)! Mişcarea aceasta creşte continuu, câştigând milioane de adepţi. În America numărul adepţilor creşte, luând proporţiile unui curent dinamic. Revistele şi ziarele se referă continuu la acest eveniment. Mişcarea aceasta nu este decât o nouă concepţie despre lume, cu un mod nou de viaţă, noi obiceiuri, noi practici un nou cadru de concepţii despre economie, politică, tehnologie, religie etc.
Desigur, omenirea se confruntă cu probleme serioase, ca problema păcii, economiei, sănătăţii, foametei, criminalităţii. Mişcarea New Age a înfierat neîncetat aceste probleme, fie prin televiziune, fie prin articole propagandistice speciale în ziare şi reviste, fie prin filme cinematografice etc., creând ceva foarte impresionant; anume că se poate aştepta ceva nou, mai just, mai corect, un Mântuitor Nou în final, care va scoate omenirea din impasul şi criza actuală. Paralel, ea îndreaptă interesul fiecăruia pentru zidirea unei lumi noi, fără război, a unei lumi cu pace şi progres. Merită să accentuăm că aceste mari probleme ale omenirii nu se vor rezolva oricum, ci se face, in special, cu puterile satanice. Spre exemplu, absurditatea înarmărilor care creează mari probleme păcii, dar totodată este un obstacol pentru rezolvarea problemei foametei în lumea a treia. Cu aceste procese se pregăteşte această căutare a Mântuitorului cel Nou, şi pe de altă parte pregătesc şi acceptarea lui de către omenire, pe motivul că el va rezolva totul.
Cele trei obiective ale Mişcării Noii Ere (New Age) sunt:
* o clasă universală;
* un guvern mondial;
* o religie universală.
Declară vădit că scopul ei principal este de a „distruge statele separate, pentru interesul păcii!” În acest unic guvern, guvernator va fi Noul Mântuitor. Da, aţi înţeles bine! Mişcarea aceasta este clar anticreştină şi antihristă. Ea nu poate accepta cu nimic că singurul mântuitor al omenirii este Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Şi ei pregătesc terenul pentru un nou mântuitor, pe care îl consideră ca cel real. Vorbim în sfârşit despre Antihrist!
De aceea, mişcarea aceasta nu este decât o lucrare diabolică. Da! “Este o sinteză de religiii orientale şi învăţături vechi şi misterioase” scrie ziaristul Kostos Tsaruhas în ziarul „MEΣHMBPINH” din 5-6.02.1990. El continua zicând: „De asemenea este o sinteza a spiritismului si gnosticismului, bazat pe învăţături esoterice şi mistice, transformate de entităţi demonice. În mişcarea aceasta sunt incluse diferite feluri de ocultism, ca astrologia, hipnotismul, agnosticismul, credinţa extratereştri, practica yoga, mitologia, panteismul, credinţa în reîncarnare, antroposofia, parapsihologia, vrăjitoria”. Într-un articol despre Noua Eră (New Age), revista ΠΛAYBOY noiembrie 1989 arată următoarea schiţă. O fată tânără merge spre New Age cu bicicleta ei, având ca conducător, în coşul bicicletei pe Satana!!!
„New Age” ca să-şi impună scopurile sale va promova printre altele:
* un sistem de cărţi de credit universal;
* un sistem universal de distribuire al alimentelor, care va controla depozitele de alimente din toată lumea ;
* o taxă universala şi instalarea unui nou sistem econom economic;
* înlăturarea prin lege a religiilor existente si a simbolurilor religioase si iniţierea mulţimii in cultul Satanei. De altfel, adorarea lui va fi scopul religiei universale, pe care vor s-o instaureze;
* exterminarea celor care nu sunt de acord cu scopurile satanice ale mişcării.
David Spangler, un lider proeminent al mişcării New Age, a afirmat in una din cărţile sale: „Lucifer lucrează în fiecare din noi pentru a ne duce la plinătate. Îndreptându-ne spre o nou eră, era împlinirii omului, fiecare din noi ajunge în punctul pe care eu îl numesc iniţiere (un act de consacrare lui Lucifer), uşa specială prin care trebuie să treacă fiecare individ dacă vrea să ajungă la adevărata plinătate şi în prezenţa luminii lui…!!” În direcţia aceasta, adică a satanismului, ei folosesc orice mod posibil ca să influenţeze şi in continuare, sa conducă copii şi tinerii. Iată unele mijloace: desene animate sau reviste comice pline de draci, vampiri, vrăjitori, vrăjitoare cu puteri supranaturale, care conduc universul, sau eroi cu faţă de diavol, ca Batman. Mai există filme cinematografice, videocasete şi cărţi. Cel mai important mijloc fiind muzica. După Alice Bailey, care este una dintre întemeietoarele mişcării, muzica este unul dintre cele mai puternice mijloace de influenţă a mulţimii şi constituie o parte a încercării de a propaga ideile „Noii Ere” în rândul tinerilor.
3. Stăpânirea universală a muzicii rock
Pentru atingerea acestor scopuri s-a lucrat insistent şi satanic. Ca să se instaureze un guvern mondial este indispensabil să nu existe state. Popoarele lumii să trebuie devină una. Şi acest scop poate realiza decât prin nivelare. Ziarul EΞQNOΣ (21.04.85) scrie: „O lume întreagă de birocraţi, manageri, politicieni, impun modul de viaţă. Prince este modelul cântăreţului. Madonna este modelul femeii. Toate fetele trebuie să se îmbrace ca ea. Mulţimea ascultă cu entuziasm, având impresia că alegerea o fac ei. Aşa, fără intervenţie, sistemul reuşeşte o similaritate care este indispensabilă pentru acapararea controlului…” Da, este teribil! Există un întreg sistem de specialişti care caută nivelarea şi similaritatea omenirii. Deoarece numai aşa puterea va putea intra în mâinile unui singur conducător mondial. Şi el, la rândul lui, va reuşi să conducă mulţimile după dorinţele lui. Tehnologia contemporana şi progresul ştiinţei îl favorizează si ii acordă mijloacele. Atunci, de ce muzica să fie o excepţie? Ei doresc să influenţeze mulţimile şi sa-i iniţieze pe oameni în scopurile „Noii Ere” şi în satanism. Acest lucru ar fi imposibil dacă fiecare popor păstrează moştenirea muzicală, folclorul propriu. Ce ar putea face ei dacă fiecare popor îşi păstrează muzica sa populară? Într-adevăr imposibil. Deci cum s-a rezolvat problema? Prin impunerea internaţională a muzicii rock, prin predominarea unui singur fel de muzică. Discurile care se produc de aceste companii impun muzica rock, folosind toate mijloacele posibile. Radio, televiziune, marketing, videoclipuri, sistemul topurilor, star-system-ul, discoteci, presa etc. Ziarul PIZOΣΠAΣTHΣ (15.01.85) scrie: „Companiile discografice stabilesc înainte de noi, pentru noi, formând gusturile a mii şi milioane de oameni din toată lumea. Aceasta este o constatare amară.”
În final ce vedem? Că interesul fiecăruia dintre noi pentru muzică este transformat, de către ei, în interes pentru muzica rock.
Şi am ajuns să spunem că atunci când ascultăm muzică „străină”, ne referim la muzica rock. Şi muzica se vinde în milioane de exemplare. Iată nişte exemple cum le citim în presă des:
* americanul Michael Jackson a continuat şi în acest an mari vânzări ale albumului său, care a apărut acum doi ani. În acest răstimp a vândut peste 45 de milioane de discuri (ziarul Bημα);
* vânzările totale ale discurilor formaţiei BEATLES, care au cutreierat lumea, depăşesc un miliard de exemplare!!!” (revista ”Σoυπερ Κατερινα”);
* în cartea recordurilor „Guiness Book”, Mac Courtney se referă la cântăreţul cu cel mai mare succes, ale cărui discuri au depăşit de trei ori numărul de 100 de milioane de exemplare (revista „EIKONEΣ”).
Mick Jagger din formaţia Rolling Stones a făcut următoarea declaraţie zguduitoare: „Lucrăm totdeauna ca să îndreptăm mintea şi voinţa oamenilor”. Majoritatea celorlalte formaţii fac tot aşa!!
4. De ce au ales muzica rock?
Răspunsul la această întrebare este foarte simplu. Pentru că rădăcinile ei se găsesc în satanism. Exagerăm!? Nu. Trebuie să spunem că muzica aceasta nu este atât de nouă pe cât credem noi.
A apărut după al doilea război mondial, dar originea ei este în Africa, America de Sud şi India unde există ceremonii de adorare a Satanei.
Să nu uităm că în 1619 când vânzătorii de sclavi au adus în America primii robi nu au adus numai „oameni de vânzare”, cum am putea crede, ci şi obiceiurile lor, şi mai ales muzica lor. O muzică care n-a fost altceva decât fragmente din repertoriul local cu superstiţiile, convingerile şi obiceiurile popoarelor necivilizate. O muzică ceremonială a popoarelor africane primitive. Prin ea „magii”, adică preoţii idolilor chemau spiritele necurate, adică pe demoni. Nu este întâmplător că într-un interviu John Lennon, membru al formaţiei Beatles a spus: „Cel mai bun rock’n’roll este primitiv. Sunetul lui a venit din junglă”!! (revista „Rolling Stone” 07.01.1971).
Muzicologul Robert Lady scrie că „structura muzicii rock se întâlneşte în ritmurile de dans ale triburilor primitive”. Şi de unde vin aceste ritmuri? Din ceremonii voodoo! Merită să vorbim puţin despre voodoo. Revista “РОМАΝΤΣΟ” (11.07.1989) scrie: „Cei mai mulţi dintre noi am cunoscut voodoo-ul în sălile de cinematograf prin filmele de groază. Cuvântul voodoo exprimă magia neagră în forma ei cea mai rea. În multe filme de groază vedem faze de voodoo, cu sacrificii de oameni, ceremonii în cimitire, la miezul nopţii şi orgii sexuale. Astăzi când magia şi ocultismul sunt iarăşi în actualitate este interesant să vedem analitic tema.
Cu două sute de ani înainte, mii de negri din Africa de Vest au fost aduşi în Haiti, ca sclavi, ca să lucreze în plantaţiile imense ale insulei. În noua lor patrie au început să practice religia strămoşilor, voodoo-ul. Cuvântul voodoo provine din cuvântul „vaundoun” care înseamnă spirite. Practicantul voodoo-ului cheamă spiritele sa-l ajute în orice vrea. Dar trebuie să facă şi un sacrificiu. Cel mai important este să ştii ce trebuie să fie sacrificat, pentru că spiritele au plăcerile lor. Se spune ca exista spirite care cer sacrificii de oameni.
Ceremonia începe cu sunetele africane ale tobelor, la început încet încet şi apoi din ce în ce mai repede. Totodată credincioşii dansează fără oprire, cu pasiune. Când intensitatea ajunge la culme, credincioşii credincioşii cad în extaz şi după aceea sunt “posedaţi” de spirite. Cei „ocupaţi” de spiritul focului umblă pe cărbuni aprinşi sau pun foc în gura lor fără să păţească nimic. Alţii sunt ocupaţi de alte spirite. Există ocazii în care preotul, ca să ajute posedarea de către spirit a trupului, dă credincioşilor alcool, droguri şi piper roşu. De obicei aceste ceremonii se termină cu jertfe omeneşti, unde se bea sânge şi se mănâncă carnea celor jertfiţi. Şi astăzi există ţărani în Haiti care au afirmat că au luat parte la aceste ceremonii”. Acum înţelegem de ce muzica rock este potrivită pentru planurile lor.
5. Laturile necunoscute ale rock-ului. Conţinutul concret al rock-ului. Bob Larson, chitarist şi scriitor al cărţii „The day music died” (Ziua în care muzica a murit), împarte cântecele rock în patru categorii. Acestea sunt:
1. religioase;
2. imoralitate sexuală;
3. droguri;
4. idei politice şi filosofice.
Din prima categorie fac parte cântece ca: „Simpatie pentru Satan”, „Robinson”, „Focul”, care sunt profanatoare şi pline de blasfemii, în care creştinismul este înfruntat cu dispreţ. Unele cântece din această categorie sunt numite: „Satan Rock”. Iată cum descrie această situaţie revista „Pop and Rock” (pe anii ’84-’85): “Vrăjitori, lumi pierdute, demoni, vampiri, magie neagră şi albă, spirite se găsesc în versurile muzicii rock… 90% dintre formaţiile rock s-au referit cel puţin odată la aceste teme”. Ziarul Weekly World News din Los Angeles, într-un articol scrie între altele: “Satan – Satan – Satan. El este Dumnezeu! El este Dumnezeu! El este Dumnezeu! Acesta este unul din mesajele ascunse în versurile cântecelor pe care copiii voştri le ascultă”! În revista „Heavy Metal” (feb. ’86) scrie între altele: „Şi astăzi motivul cel mai important al existenţei muzicii heavy metal este intensitatea sunetului. Dar, de asemenea, un rol important joacă chipul demonic al fiecărui star al muzicii Heavy Metal. Tinerii vor ca idolii lor să aibă o dimensiune supranaturală. Aşteaptă din partea lor să trăiască după marile imaginaţii ale muzicii rock. Aceste imaginaţii sunt de obicei sex, adorare a diavolului şi o valiză plină de bani pregătiţi să fie cheltuiţi fără rost…” Şi mai departe: „Sub aspect satanic începutul s-a făcut cu Black Sabbath, o formaţie britanică, care a recurs la magia neagră ca să atragă lumea. Membrii acestei formaţii afirmă că nu ştiu nimic de ocultism, dar ei s-au făcut foarte populari. De aici tinerii n-au încetat să facă cu degetele lor semnul diavolului”.
Dar merită să luăm lucrurile pe rând şi să vedem prima categorie de teme rock, care este şi cea mai cunoscută şi cea mai periculoasă.
6. Rock şi voodoo
În afară de originea, ritmurile şi elementele care derivă din voodoo, muzica rock a mers şi mai departe. Cântăreţii şi formaţiile cu asemănare la înfăţişare şi îmbrăcăminte se referă direct la voodoo, îi fac reclamă şi-l laudă. „Primul în istoria rock-ului care s-a ocupat cu magia şi mai precis cu voodoo-ul a fost Screaming Jay Hawkins. El a fost primul care a scris un asemenea cântec. „I put a spell on you” (Ţi-am făcut magie), este prelucrat de mai multe formaţii până astăzi, adică de: Animals, Allan Price, Arthur Brown, Demon Fuzz, etc… Howkins însuşi a creat nişte zvonuri în legătură cu personalitatea sa. Toţi ştiau că se ocupă cu voodoo-ul. În concerte avea faţa acoperită cu un machiaj monstruos, ţinea un baston cu un craniu în vârf, se îmbrăca cu haine ciudate, iar în jurul lui dansau negri. După un răstimp mic, muzicanţii dansatori şi publicul erau cuprinşi de extaz şi isterie. Adică cum se întâmplă şi în ceremoniile reale ale voodoo-ului. Toate cântecele lui Screaming Jay Hawkins se referă la teme din voodoo. De exemplu „I hear voices” (Aud voci), „Aligator wine” (Vin de aligator), „Frenzy” (Frenezie) etc. Cei influenţaţi de el sunt foarte mulţi. Lord Sutch, Arthur Brown şi Alice Cooper aveau show-uri care se bazau pe ideile lui. Să vorbim puţin despre ei. Lord Sutch este figura cea mai paranoică din istoria rockului. Câteva din cântecele lui sunt: „Jack the Ripper”, „She’s Fallen in love with a Monster Man” (Ea e îndrăgostită de un monstru), ”Dracula’s Daughter” (Fiica lui Dracula). Pentru toate acestea a fost numit regele rockului macabru (Horror rock)”. Cel de-al doilea, Arthur Brown, avea întotdeauna în repertoriul lui cântecul „I put spell on you” a lui Hawkins. „Tânărul atunci student al religiilor orientale a format un grup cu numele Crazy World of Arthur Brown, care în timpul concertelor se vopseau cu „freak”, se îmbrăcau cu haine ciudate şi pe cap îşi puneau o cască cu coarne de unde ieşeau flăcări. Şi una din caracteristicile diavolului sunt coarnele (ca la ţap), şi focul care iese din cap. Cel mai mare succes a lui Arthur Brown cântecul “Fire” o parte a trilogiei „Prelude/Nightmare Fanfare/Fire Poem – Fire”. Nu este altceva decât descrierea ultimelor încercări ale victimei de a intra în iad şi să ia locul amantei lui. La sfârşit pierde. Nimeni nu poate înfrunta „dumnezeul focului din iad” (I am god of hell fire…). Schizofrenia lui s-a continuat cu o altă formaţie, Kingdom Come şi caută să găsească sfârşitul în spaţiul imens. Astăzi este dictator de religii orientale”!!! Cel de-al treilea, influenţat atât de Hawkins cât şi de câtre Brown, a fost Alice Cooper. Şarlatan, a încercat să creeze originalităţi, dar n-a avut noroc din motivul că toate ideile erau utilizate de ceilalţi. El tăia pe scenă cocoşi, care în ceremoniile de magie neagră ţin răul departe şi descântă demonii şi îşi punea un şarpe în jurul gâtului. Şarpele este prin excelenţă simbolul răului… În afară de ei mai sunt şi alţii care laudă voodoo-ul. Ne referim la tatăl spiritual al heavy metal-ului care cântă „Voodoo Chile” sau “Black Sabbath” care cântă „Voodoo”.
7. Rock şi magie
Dar muzica rock se referă şi la magie – şi albă şi neagră -, dar mai ales la cea neagră. După cântecul „I put a spell on you” a lui Screaming Jay Hawkins, înregistrat în anul 1956, adică anul care se consideră ca început al muzicii rock, de atunci s-au mai scris sute de cântece despre vrăjitori şi vrăjitoare. De exemplu: „Don’t Burn the Witch” (Veron), „Season of the witch” a lui Donovan, „Magician’s Brithday” şi „Earth Opera”, care se referă la arderea unei vrăjitoare. „Mr. Crowley” a lui Ozzy dedicat lui Aleister Crowley (un satanist foarte cunoscut). „Live at the Witch Trials” (Fall), „Curse of the Witches” (Stawberry Alarm Clock), „Magician’s hat” (Bo Hanson), „Magician” (Andy Leigh), „Magic Peole” (Raupers), „Witch Queen of New Orleans” (Redbone) şi multe altele.
Conen era numele unei formaţii americane care a înregistrat două albume la începutul anilor ’70 şi care se refereau la magia neagră. Pe coperta discului „Blood on the Sun” în tabloul lui L. Boilly „Devil’s Trill” prezintă pe compozitorul Tantini dormind, iar diavolul cântă din vioară aşezat pe picioarele lui. Se spune că Tantini a compus sonata „Devil’s Trill” după ce a ascultat melodia în somn! (revista „Pop and Rock” anul ’84-’85). Formaţia Purple Gang avea drept cântăreţ un mag adevărat. „Tematica muzicii heavy metal atinge teme excluse din celelalte feluri de muzică.
Vampiri, magie neagră, magi sunt nişte teme cu care se ocupă artiştii muzicii heavy metal” (revista „Eνα” 22.11.1984). Cu exaltarea muzicii rock în ultimii ani, am atins punctul culminant. Din totdeauna formaţiile au arătat o plăcere pentru aceste teme. O categorie a grupurilor heavy metal se numeşte „Black” sau „Satanic Metal”, unde magia neagră, adorarea demonilor şi ocultismul sunt conţinutul principal al versurilor. Teme nu prea distractive şi prea periculoase pentru cei care nu sunt iniţiaţi. Dar şi pentru cei iniţiaţi rezultatele nu sunt prea încurajatoare” (revista „Pop and Rock”, anul ’84-’85).
8. Rockul şi misticismul oriental
Voodoo-ul, magia şi misticismul oriental sunt etapele anterioare ale adorării satanice. Şi cum s-ar putea să fie exclus ultimul. De altfel este şi el un element al „Noii ere” (New Age), cum am văzut la început. Într-adevăr sunt mulţi guru, care au avut legături strânse şi pe lângă care cântăreţii s-au instruit. Cel mai cunoscut este Maharishi Makesh Yogi care s-a făcut cunoscut când s-au instruit lângă el, cine credeţi? Beatles! Ei au rămas cu el atât timp cât a trebuit să se înregistreze discul istoric „Sgt. Pepper’s…!” Unul dintre ei, George Harrison, a rămas pentru totdeauna adept al lui.
„Aproape, împreună cu fiecare grup al anilor ’60 din America, exista şi un guru” scrie revista „Pop and Rock”, nr. 130 aprilie 1989. Unii au botezat grupul lor „Gurus”, iar William Peny Fyve, au scris cântecul „Swami” dedicat lor! Sky Saxon al formaţiei Seeds a petrecut 2-3 ani alături de un guru. După desfiinţarea grupului său, s-a unit cu formaţia YA-HOWA 13. Conducătorul este un guru cunoscut, care pe copertele discurilor se află foarte des cu o maşină albă Rolls Royce sau îmbrăţişând fete goale! Prin cântece răzbat clar teoriile lor. Chitaristul Martin Stone al formaţiei ACTIONS a studiat religiile orientale. De altfel numele lui înseamnă în sanscrită o asceză la care se supune cineva voluntar, ca să aibă o legătură cu spiritul. În anii ’70–’80 s-au înregistrat sute de discuri, referitoare la religiile orientale, ca Beathboy, Peter Town Shed, al formaţiei WHO, Elvis Prisley, Carlos Santana. Cel mai caracteristic este John McLaughtin de la formaţia Mahavishnu. Pe copertele discurilor lui există texte-predici în favoarea hinduismului.
9. Rockul şi adorarea satanică
Şi acum să revenim la ce-i mai important. După cele spuse până acum muzica rock n-a putut să ajungă decât în punctul cel mai oribil. De a lăuda şi recomanda adorarea lui Satan! Da… Oricât de teribil pare, totuşi acesta este adevărul. Şi vom vedea acest lucru prin dovezi şi documente nenumărate. Marele capitol al adorării demonilor în muzica rock începe chiar cu regele lui, Elvis Presley, cu cântecul You’re the Devil in Disguise (Eşti diavolul…). Urmează Beatles cu binecunoscutele albume „Sgt’s Pepper’s Lonely Heart Band”, „Demon in her heart” (Diavolul în inima ei) şi „Devil’s White Album” adică „Albumul alb al diavolului”, mai cunoscut şi ca „White Album”. De atunci aproape toate formaţiile s-au referit mai mult sau mai puţin la satanism, precum şi la magie, spiritism, antihrist etc. Dar merită să le luăm pe toate la rând.
9.1. Denumirea formaţiilor.
Formaţiile şi cântăreţii au ajuns să aibă numele lor „inspirat” de satanism! Cum avem noi nume creştine, muzica rock are o mulţime de denumiri diabolice. Iată unele exemple:
* Literele iniţiale ale formaţiei australiene AC DC înseamnă „Anti Christ/Death to Christ” adică „Antihrist / moarte lui Hristos”!!! Trebuie să luăm în consideraţie că formaţia aceasta a vândut din 1974 până acum peste 25 de milioane de discuri.
* Literele iniţiale ale binecunoscutei formaţii KISS înseamnă: „Kings In Satan’s Service”. Adică „regi în slujba lui Satan”!!! Cuvântul „rege” în limba sataniştilor înseamnă slujitor al adorării lui Satan!
* Există trei formaţii cu numele „Lucifer” şi „Electric Lucifer” şi „Lucifer’s friend”. Ştiţi ce înseamnă Lucifer? „Domn al demonilor şi al întunericului”!
* Formaţiile heavy metal „Satan”, „Satan Jouers”, „Demon flight”, „Demon eyes”, „Demon Thor” etc., poarta numele lui Satan!
* Formaţia suedeză ABBA care înseamnă „Tată al cerului”, pe coperta discului nu scrie aşa, ci cu litera B scrisă invers, care înseamnă opusul, adică „Tată al întunericului”!!!
* Ceremoniile mistice ale magiei negre se numesc Sabbath sau Sabbat. De acolo vine numele formaţiei „Black Sabbath”!!!
* Patru formaţii au numele derivând din rădăcina: „Oz”. Formaţia „Ozz”, „Oz II”, „Oz”, „Ozo”. Mai există şi cântăreţul Ozzy, conducătorul formaţiei „Black Sabbath”. Cuvântul “Oz” are interpretare sexuală şi satanică.
* Binecunoscutul cântăreţ Alice Cooper este dedicat deplin lui Satan. Numele lui real este Vincent Fournier. Cum de are acum alt nume? Să vedem ce a declarat el: „Cu puţini ani înainte m-am dus la o adunare de spiritism unde Norman Backley a rugat „spiritul” să vorbească. Spiritul mi-a vorbit. Mi-a promis mie şi formaţiei mele glorie, stăpânire universală în muzica rock şi bogăţie. Singurul lucru care mi l-a cerut în schimb era să-i las corpul meu ca să fie stăpânit de acest spirit. Identitatea mea nouă era declarată în adunare. M-am recunoscut universal” (Cirus, 19.12.1978).
9.2. Simbolul EΣ.
Simbolul acesta este utilizat de multe formaţii şi derivă din simbolurile oculte. Fac mărturisiri despre zeul Thor, care este Satan. Aceste formaţii sunt:
* ACDC
* ELECTRIC
*WAPS
* LIGHT ORCHESTRA
* BLACK SABBATH
* KISS ETC.
9.3. Formaţiile care îl laudă pe diavol.
Formaţiile sau cântăreţii care se referă la diavol sau sunt satanişti, sunt:
* Pink Floyd
* Black Sabbath
* Venom
* Alice Cooper
* Electric Lucifer
* Kiss
* Ronnie James Dio
* Fleetwood Mac
* Black Window
* Coven
* Leviathan
* King Diamond/ Merciful Fate
* Motley Crue
* Ozzy Osbourne
* Meat Loaf
* Led Zeppelin
* Jethor Tull
* Bee Gees
* Jefferson Starship
* Elton John
* Possessed
* Rolling Stone
* Elo
* Iron Maiden
* AC/DC
* Lucifers Friends
* Lucifer
* Queen
* Santana
* The Eagles
* Valhalla
* Belfegore
* Polter-geist
* Slayer
* Megadeth
* Drewer and Shipley
* Crossfire
* Black Oak Arkansas
* Electric Light Orchestra
* Dr John
* Beatles
* Sex Pistols
* The Kings
* The Greatful Dead
* Boston.
9.4. Declaraţiile lor concrete.
* Peter Griss din formaţia KISS a declarat în revista IBID, martie 1976, p.20: „Cred în diavol ca în Dumnezeu”!
* Bill Word din formaţia Black Sabbath acceptă că „Satan s-ar putea să fie dumnezeu” (Revista „Circus”).
* Greeper din aceeaşi formaţie afirmă că-l poate vedea pe diavol (Revista „Rolling Stone”).
* Ronnie James Dio are o mare tradiţie în misticismul muzicii rock. Era singurul care-l putea înlocui pe Ozzy Osbourne în formaţia Black Sabbath, şi a reuşit. După o carieră solo reuşită s-a întors în formaţia Black Sabbath. Pe copertele discurilor lor putem vedea figura lui Satan (revista „Pop and Rock” anul ’84-’85).
* În 1982, Led Zeppelin au fost aduşi în faţa tribunalului în California, pentru album „Stairway to Heaven”, unde cântau mesaje ca: „Eu trebuie să trăiesc pentru diavol”, „Nu fii prost cu diavolul nu ai nici o teamă”, „Vreau ca Hristos să fie îngenunchiat de Satana”!!!
* Paul Mc Cartney a declarat: „Nimeni dintre noi nu crede în Dumnezeu”.
* Ringo Star a spus: „fie-l credeţi, fie nu, nu suntem noi antihristul, ci vrăjmaşi ai creştinismului şi ai antihristului”.
* Kiss într-un disc au spus: „Diavolul este dumnezeul tău”!!! Si în altă parte: „God Rock’n Roll will steal your virgin soul”. Adică „Dumnezeul rock-ului va fura sufletul tău curat”!!!
* Black Sabbath într-un disc au scris: „Iisus, tu eşti urâtul”!!! Pe coperta discului apare un fulger diavolesc, care încununează numărul 666 al lui Antihrist!
* AC / DC cântă: „Slava în clopotele iadului”(!!!), în cântecul lor „Hell’s Bells”; iar cântecul „Highway to hell” înseamnă „Autostrada către iad”. Formaţia are multe cântece de acest gen, care îndeamnă tinerii să urmeze răul şi să aibă speranţa în iad (!!!), unde Satan va asigura fericirea!!!
* Heavy Pettin strigă că: „Iadul este frumos”.
* Benie Torme povesteşte istoria unei fete care s-a îndrăgostit, de un vampir, în cântecul “Bady Loves A Vampire”.
* Civith Hungoi cântă despre „regele morţii” în „King of the Death”!
* Motley Crue îl strigă pe diavol (Shout to the devil)!
* Despre iad vorbeşte Hell Preachers în cântecul „Bat Out of Hell” şi Venom în cântecul “Lead Me in Hell” (condu-mă în iad).
* “Şi iadul are un farmec” cum cântă spaniolii Baron Rojo în cântecul „Los Roclerso Van Al Inferno” (periodicul „Pop and Rock” nr.2 februarie 86).
* Ozzy Osbourne a declarat: „Există o putere supranaturală care mă utilizează ca să scriu Rock’n’ Roll. Sper ca puterea aceasta să nu fie a diavolului…” („Hit Parader” februarie 1975). În afară de mulţimea cântecelor are şi un album întreg care se numeşte „Speak of the Devil”, adică „Vorbind cu diavolul”, de mulţi inspirat de el!
* Rolling Stones cântă „Sympathy for the devil” („Simpatie pentru diavol”) care este imnul sataniştilor. Conducătorul formaţiei Mick Jagger este vândut diavolului fiind iniţiat de către două vrăjitoare Marianne Faithfull şi Anita Palleubeng, iar foarte des este numit “demonul rock-ului”. Alte cântece asemănătoare sunt: „Their Satanic Majesties”, „Inro cations of My Demon Brother”, „Dancing with Mr.D.” („D” = diavol, adică „dansând cu diavolul”) şi albumul „To Their Satanic Majesties”.
9.5. Mesajele care trec neobservate.
Ce spun formaţiile şi cântăreţii pe discurile lor?
* „Satana, mişcă-te în vocile noastre”
* „Satana, Satana, Satana, este dumnezeu, este dumnezeu”
* „Trăiesc pentru Satana. Nu-mi place Dumnezeu. Nu pot să-l evit. Satan este puternic. Îţi va da semnul 666”.
* „Raiul moare, luptaţi împreună cu Satan. Diavolul este stăpânitorul…” Şi ne referim la nişte cântece care sunt cântate în faţa publicului lor extaziat.
* Şi să începem cu cel al lui John Lennon (Beatles) care spune: „Creştinismul se va pierde, va dispare. Nu discut pentru că am dreptate. Suntem mai populari decât Iisus Hristos. Nu ştiu cine se va pierde primul, Rock’n’Roll sau Creştinismul”.
* Black Window zic în cântecul „Come To The Sabbath”: „Ajutaţi-mă în cercetarea gnozei. Trebuie să aflu Arta Mistică. Cine îndrăzneşte să mă ajute să înviez pe acela a cărui nume îmi linişteşte inima. Aruncaţi-vă hainele, veniţi descălţaţi. Corpurile voastre să fie unse cu ulei mistic. Plantele medicinale vor vindeca rănile voastre. Veniţi cu mine în cercetarea Puterii. Ne vom uni în ora aceea. Să înceapă Sabbat-ul. Hai, vino la Sabbat. Vino la Sabbat, Satan este aici”!
* Kiss în cântecul „The God of Thunder” zic: „Am fost crescut de către un demon. Pregătit să guverneze lumea. Sunt stăpânitorul pustiului. Un om de fier al zilelor noastre. Adun întunericul pentru plăcerea mea. Îţi poruncesc să îngenunchezi în faţa zeului fulgerului, Dumnezeul rock-ului”.
* Possessed zice: „Ajută-mă şi o să-ţi spun lucruri care îi îmbolnăvesc mintea … beau sângele animalului şi ţin cheile uşii morţii… Am poruncă de la domnul meu, Satan, să distrug cele ce oamenii muritori iubesc mai mult. Satan este domnul meu întrupat, daţi-i slavă lui”. Şi continuăm cu cântecul la care m-am referit deja, „Hell’s Bells”, „Muşc fulgerul meu, arunc o ploaie torenţială. Vin ca o vijelie; fulgerul îmi luminează cerul! Eşti tânăr, dar vei muri! Numi va fi milă de nici o viaţă. Nimeni nu-mi va opune rezistenţă. Am clopotele mele, şi o să te iau în iad. O să te iau! Satan o să te ia! Clopotele iadului. Da! Clopotele iadului”!
Pot fi aceste cuvinte ale formaţiei? Cu siguranţă că nu! Sunt ale diavolului. Se întâmplă acelaşi lucru ca şi cu demonizaţii. Satan îi foloseşte ca medium. Cuvintele sunt ale diavolului care pune stăpânire pe trupurile celor posedaţi. Într-adevăr este teribil!…
9.6. Coperţile discurilor şi nu numai…
Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, „după roadele lor îi vei cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. De aceea după roadele lor îi vei cunoaşte”, zice Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ce vrem să spunem? Că sunt de prisos toate aceste analize pentru că din felul cum se îmbracă şi din felul cum sunt realizate coperţile discurilor putem înţelege, cine sunt ei. Şi să începem cu coperţile discurilor. În afară de scene de dragoste şi altele mai vedem:
* Simboluri satanice, cum sunt triunghiuri răsturnate (în antiteză cu triunghiul care simbolizează Sfânta Treime), piramide (sunt pentru ei modul ideal de contact cu lumea supranaturală a spiritelor), pentagrame (folosite în magie) şi o mulţime de asemenea simboluri. Nu lipsesc nici cele cunoscute, cum este numărul 666, care este semnul lui Antihrist. Semn care începe să apară tot mai des, sub diferite forme camuflate, pe produse şi pe unele sigle.
* Scene de sacrificii omeneşti, liturghii negre (Black Mass), sau figuri satanice (de pildă, pe coperta discurilor lui Ronnie James Dio se află figura diavolului). Pe discul „The Number of the Beast” al formaţiei Iron Maiden, este prezentat un vampir care joacă teatru de păpuşi deasupra unui demon! Mai este şi înfăţişarea lor. Felul în care cântă muzica lor. Uşor le distinge cineva în concerte, în video-clipuri în fotografiile lor.
Ce legătură pot avea toate acestea cu lumea luminoasă, paşnică a lui Dumnezeu? Şi vom da două exemple caracteristice:
* Ozzy Osbourne al formaţiei Black Sabbath este primul. Recent în timpul unui turneu în SUA programele de televiziune şi radio locale avertizau publicul, spunând: „Încuiaţi-vă fiicele, fiii, băuturile alcoolice şi animalele, pentru că Ozzy Osbourne vine în oraşul nostru”!!! „Da, Ozzy Osbourne, rege al absurdului, omul care cu Black Sabbath a creat muzica heavy metal, muzician cu cei mai fanatici fani în toată lumea. Cei care au trăit lângă el au zis că era ca o bombă care nu ştiai când va exploda… „A tăiat cu dinţii pe scenă capul unui liliac viu, acelaşi lucru a, făcut şi cu un porumbel… …ferocele Ozzy al concertelor este declarat non grata în şase oraşe americane ca „unealta a demonului …” (revista „Ikones”)
* Formaţia W.A.P.S. este al doilea exemplu. Ce fac ei? Beau sânge real dintr-un craniu pe scenă (!!!), taie carne cu toporul şi aruncă publicului! Video-clipurile lor „Love Machine” şi „I Wanna Be Somebody” a înfiorat atât de mult publicul american încât le-a cerut să se manifeste cu mai puţină violenţă.
Citiţi într-o revistă de specialitate următoarele afirmaţii şocante, pe care numai diavolul le poate inspira: „Este o formaţie foarte feroce pe scenă, cântăreţul vorbeşte despre lucruri extrem de vulgare şi nu ezită să arunce publicului bucăţi de carne sau sânge de animale!!! Nu-ţi trebuie mult timp ca să înţelegi că este vorba despre W.A.P.S. Ascultând cântecul „I Wanna Be Somebody” umpli capul tău cu energie sau te simţi predispus spre sinucidere. Cu cântecul „The Flame” pătrunzi în atmosfera grea a grupului. Singura piesă uşoară a discului este „Sleeping” (In the Fire), toate celelalte scot foc. Merită să subliniem că sufletul formaţiei este Blackie Lawless, care a înfiinţat formaţia „New York Dolls”. Numai aceasta spune multe. Dacă îi vedeţi pe W.A.P.S., pe viu sau în video, o să rămâneţi cu gura căscată.
Ce conchidem la sfârşit? Când de pe copertele discurilor, din înfăţişarea şi maniera lor emană atâta impertinenţă, haos şi groază, atunci nimeni nu poate avea îndoieli despre conţinutul şi calitatea muzicii rock, că este inspirată de diavol. Este atât de simplu!
9.7. Companii de discuri în slujba diavolului
În America există astăzi un plan mondial de unificare cu numele: WICCA, care înseamnă: Uniunea magilor şi exorciştilor. Trei întreprinderi de discuri se ocupă de acest control. Scopul discurilor puse în circulaţie este acela de a distruge tot ce-i creştinesc în sufletul tineretului şi, în plus, să distrugă din interior lumea, şi să supună tineretul stăpânirii Satanei.
9.8. Şi încă …
Din discografia rock nu lipseşte nici numele Antihristului (666). Formaţia Aphrodite’s Chield a înregistrat un disc cu titlul: „666”! Iron Maiden a înregistrat discul „Number of the Beast”. Foarte des în discografia rock apare cuvântul „Armagheddon”. Merger a înregistrat cântecul „Armageddon Time”, Prism a înregistrat cântecul “Armageddon” iar cântăreţul formaţiei Yardbirds Renaissance, Keith Relf, „Armageddon” a numit o formaţie a lui personală (revista „Pop and Rock” anul ’84-’85). În sfârşit să adăugăm şi acest lucru teribil. În ceremoniile muzicale de magie neagră, care, cum am spus, se numesc Sabbath sau Sabbat, vrăjitori sau vrăjitoare cheamă toate spiritele răului, pe Satan şi pe demonii lui. Procesul acesta ia chipul unei liturghii negre (Black Mass), care este ceva ca o parodie a Liturghiei creştine, şi unde prezenţa diavolului este absolut simţită. Cei din formaţia Mercyini Pate au înregistrat cântecul cu titlul „Black Masses”, iar cântăreţul King Diamond utilizează microfonul aşezat pe o cruce din două oase omeneşti! De asemenea, formaţia britanică Jason Great, au un cântec de coşmar cu titlul: „Black Mass”!!!
Ce să mai adăugăm despre decăderea şi… inspiraţia aceasta a rock-ului?
9.9. Sistemul de “redare inversă”
Desigur, sunt mulţi care vor spune: ei bine, aceste discuri care au pe copertele lor aceste lucruri satanice şi discurile cu asemenea cântece şi toate discurile formaţiilor şi cântecele lor la care ne-am referit nu o să le cumpărăm. Şi aşa nu vom participa la adorarea satanică. Dar din păcate problema nu se rezolvă, pentru că nu e nevoie să cumpere cineva aceste, discuri ca să se ferească. Dacă ascultă muzică, o ascultă şi de la radio şi de la televiziune şi din video-clipuri. Şi dacă se poate controla şi acest lucru, de pildă, să asculte discurile pe care le-a ales singur, iarăşi există un pericol. E vorba de mesajele subconştiente care există pe multe discuri de acest gen. Dar merită să vedem mai în amănunt. Există discuri cu redare inversă. Redarea inversă este o tehnică prin care mesajul înregistrat pe disc se poate asculta numai când discul se roteşte în sens invers. Când discul se roteşte normal, cu toate că mesajele nu se aud au calitatea de a fi înscrise în subconştient. Mesajele acestea sunt bineînţeles foarte suspecte şi periculoase; o mulţime din acestea referindu-se la satanism. Faptul acesta l-a obligat pe senatorul republican Robert Dorman să ceară o lege de înscriere obligatorie pe discuri a frazei „redare inversă”, în cazul în care aceasta există. Mesajul se trimite auditoriului fără ca acesta să-l perceapă cu simţurile şi pătrunde în subconştient. În felul acesta cunoaşterea şi voinţa lui nu pot distinge şi nu pot să respingă mesajul şi se înscrie ca la un computer în adâncul subconştientului. Cercetarea a arătat că mesajul acesta poate fi descifrat din Eu-l omului cu ajutorul memoriei, chiar dacă este exprimat într-o limbă străină. Ca să reuşească, înregistrarea mesajelor subconştiente utilizează multe metode. La imprimarea inversă pe discuri a mesajelor, când discul se roteşte normal, ascultătorul percepe numai cântecul care este înregistrat pe disc; mesajul se aude foarte clar când discul se roteşte invers într-un aparat special. Cercetările au arătat că cuvintele care se aud invers se înscriu în subconştient şi se decodifică mai târziu. Şi aşa auditoriul poate fi îndrumat în faptele, în activităţile care sunt exprimate în mesaj, fără să ştie de ce activează aşa şi cum activează. Graţie cercetărilor neurologului american William Varoll prezentate la Applied Potentials Institute, precum şi cele din Universităţile Stanford şi U.C.L.A. din California, putem înţelege cum funcţionează mecanismele creierului care acceptă informaţiile acceptabile sau neacceptabile pe care creierul vrea să le primească sau să le respingă. Să luăm un exemplu. Dacă cineva propune că „Satana este Dumnezeu, adoraţil!”, este în mod sigur respins de conştient. Dar dacă informaţia este oferită invers prin rostirea inversă a mesajului va împiedica mecanismul de apărare care asigură alegerea şi se va înscrie în subconştient, de unde va fi utilizată fără cenzura conştientului. Creierul primeşte mesajul acoperit fără suspiciune şi îl aduce în subconştient şi după aceea în memorie, fără să fie respins. Această informaţie schimbă atitudinea, gusturile şi obiceiurile fără ca persoana să ştie.
Psihologia industrială utilizează diferite elemente ale sugestiei subconştiente pentru demonstraţie, reclamă şi controlul furturilor din magazine. Au avut succes 80% doar în domeniul controlului furturilor din magazine. Criminalistul şi specialistul în psihiatrie penală Jean-Paul Regimbal scrie despre aceasta în cartea sa „Forţarea subconştientului cu mesaje subconştiente” (editura Saint Raphael Sherbrooke, Quebec). Numai două exemple: în albumul Killers al formaţiei Queen în timp ce se aude cântecul „another one bits the dust” („încă unul muşcă praful”) mesajul ce se aude la redarea inversă a discului este „start to smoke marijuana” („începe să fumezi marijuana”). In cântecul „When electricity came to Arkansas” („Când electricitatea a venit în Arkansas”) al formaţiei Black Oak Arkansas, în cântec se aud cuvinte neînţelese şi urlete. Când se roteşte invers această parte a discului se aude mesajul „Satan… Satan… el este dumnezeu, el este dumnezeu.”!!! şi mesajul se termină cu un hohot de râs. (Exemplele sunt din Forunner vol. II nr.7, noiembrie 1982 în cartea Rock’n’ Roll a lui Jean-Paul Regimbal).
Dar în afară de mesajele subconştiente avem şi pe acelea care se dau prin versurile cântecelor despre care deja am vorbit. (Vezi periodicul „Lumea grecească” tomul 366/ feb.1990.)
10. Oare sunt toţi cântăreţii iniţiaţi?
Nu. Nu putem spune că toate formaţiile sau cântăreţii care se referă la magie, la ocultism, la satanism sunt iniţiaţi. Dar rezultatul nu este prea deosebit. Pentru că toţi au manageri care le scriu versurile cântecelor sau îi ţin în fruntea sistemului de star-uri, şi care au sute de mijloace pe care le folosesc. Oare de cine sunt ei îndrumaţi în necunoscut?
În fine aceşti cântăreţi şi grupurile lor nu sunt decât nişte, marionete; care sunt mişcate fără voia lor în schimbul banilor, gloriei şi succesului mondial. Şi aceasta este bineînţeles cel mai rău.
Un exemplu caracteristic este formaţia Iron Maiden. Ei se referă de multe ori la satanism şi la diavol. Iată ce spun ei într-un interviu: „Nu ştim despre ocultism pentru că trebuie să clarificăm că noi nu ne ocupăm cu ocultismul în modul în care celelalte formaţii folosesc ocultismul. Toate acestea, ocultismul, satanismul şi magia ne atrag, dar nu vrem să intrăm mai adânc, pentru că credem că acolo sunt lucruri pe care nu le înţelegem. Credem că toate acestea sunt foarte periculoase. E ceva necunoscut care se exploatează de diferiţi oameni. Şi iau rock-ul cel fără de imaginaţie, îl îmbracă în costume satanice şi pline de sânge şi le aruncă copiilor cărora le este sete de oroare”.
Şi aici e cea mai mare problemă şi întrebare zguduitoare. Care sunt aceia care la setea tinerilor răspund cu lumea satanică care utilizează în această direcţie formaţiile, cântăreţii, radioul, televiziunea, video-clipurile şi catalogul fără sfârşit? Într-adevăr, este foarte important să mergem mai departe cu cercetarea noastră în ritmul decibelilor asurzitori…
11. Care este sfârşitul celor care au proslăvit pe diavol?
Dumnezeu este iubire absolută, nemărginită şi orice face pentru om face numai din iubire. Este indiferent dacă vedem acest lucru în viaţa noastră, mai târziu sau mai devreme sau deloc. Ne iubeşte atât de mult încât Fiul Său Cel Unul-Născut S-a făcut om, şi nu numai atât, ci s-a răstignit şi a suferit pentru noi, pentru mântuirea noastră. Acum să vedem ce este diavolul? Este exprimarea urii pentru toate. Pentru fiecare făptură a lui Dumnezeu, dar mai mult pe om. Scopul lui etern este distrugerea şi mâhnirea omului, atât în această viaţă, cât şi în viaţa cealaltă. Desigur el aşteaptă condamnarea veşnică. Şi ce face în acest sens? Încearcă să aducă cu el, în sute de feluri, pe cât mai mulţi. Din această ură împotriva omului ei nu exclud nici pe adepţii lui. Le distruge mai întâi viaţa de aici, apoi şi pe cealaltă. Nici unul din adepţii lui nu a scăpat de această distrugere. Si este logic pentru că de bună voie au părăsit harul lui Dumnezeu şi s-au predat Satanei.
În Rock’n’Roll exemplele sunt multe. Scrie foarte caracteristic revista „Pop and Rock” (anul ’84-’85).
„ATENTIE: Prietene cititorule după ce citeşti cele scrise gândeşte-te înainte de a imita pe idolii tăi şi gândeşte-te că nimeni n-a câştigat din aceasta. Să fii sigur că 99% din cei care se ocupat cu magia neagră exprimată prin cântece n-au nici o idee despre aceste pericole. Ei o fac pur şi simplu pentru bani. Dacă ştiau ce-i aşteaptă n-ar fi ascultat niciodată muzica aceasta în toată viaţa lor”. Şi mai departe se referă la nişte cazuri caracteristice, cum ar fi:
* Alice Cooper căruia diavolul i-a promis, cum am vorbit deja în alt capitol, bogăţie şi glorie. Şi astăzi Cooper este un nebun care merge de la o clinică la alta, încercând să fie eliberat de coşmarurile permanente.
* După câteva luni de la apariţia cântecului „I Put Spell On You” un tânăr de 20 de ani, cu numele Gene Vincent, a scris un cântec cu titlul „Race With The Devil” (Lupta cu Diavolul). Din această luptă singurul pierdut era Vincent, care a murit intr-o seara în 1971 de sincopă a inimii. Multe formaţii au împrumutat titlul acestui cântec; de pildă Black Oak Arkansas au înregistrat, un LP cu titlul „Race With The Devil”, dar mai cunoscută a rămas formaţia Gun cu „Race With The Devil”.
* Peter Walker utiliza numele Lucifer, aduna cărţi de magie neagră şi-l interesa orice avea legătură cu supranaturalul. Şi îşi avea faţa acoperită cu o mască ca să fie, cum spunea el, protejat de bine. Când grupul a terminat înregistrarea unicului album Walker a dispărut şi nimeni n-a mai aflat nimic despre el. În cinstea lui grupul a scris cântecul The Wizard.
* Despre Led Zeppelin se spun multe, dar s-au întâmplat şi mai multe. Responsabil se vede că este chitaristul Jimmy Page, care s-a ocupat serios cu magia. El locuia la o casă care este a lui Aleister Crowley şi se consideră moştenitorul obiectelor personale ale magului. După un timp au început nenorociri pentru grup. Cântăreţul Robert Plant s-a accidentat foarte serios în Rodos. Page si-a zdrobit degetele în uşa unui tren şi şi-a amânat un turneu. Şi în fine, a murit John Bonham, după ce băuse o cantitate mare de votcă cu o seară înainte în casa lui Jimmy Page. După moartea lui Bonham, Led Zeppelin a încetat să mai existe. Bineînţeles că nimeni n a crezut că Page făcea magie împotriva prietenilor săi. Dar există şi alte păreri că grupul sau Page au semnat un contract negru, care foarte posibil nu a fost respectat, şi pedepsirea lor era exemplară.
* Jazz al formaţiei Killing Joke a dispărut pentru mult timp şi nimeni nu ştia unde este şi dacă mai trăieşte. El citea numai cărţi de magie neagră şi lua parte la ceremonii mistice. Plecarea lui a însemnat distrugerea grupului. Şi el căuta să găsească sensul vieţii. Oare ce poate să ne salveze de răutatea diavolului? Numai credinţa noastră în Dumnezeu şi viaţa noastră în Hristos.
12. Există oare urmări din ascultarea acestei muzici?
Muzica care îl conduce pe om spre înălţare duhovnicească, care îi copleşeşte personalitatea şi îi cizelează caracterul provine bineînţeles dintr-o lume spirituală superioară. Este un produs al eticii superioare, un produs al sufletului cultivat, al spiritualităţii. Ea este născută din inspiraţii cereşti, cu orientări mai înalte de natură dumnezeiască. Da, o astfel de muzică derivă direct de la Dumnezeu. Este inspirată de slava Lui. Aceasta este muzica bisericească de inspiraţie dumnezeiască. Dar muzica pe care o cercetăm, oare ce legătură poate avea cu Dumnezeu? În mod contrar celei dintâi, această muzică este adusă de acolo de unde nu există valori şi de unde idealul lipseşte. Derivă din minciună, din mizerie. Cântă cele mai josnice lucruri: desfrâul, drogurile, violenţa şi pe diavolul însuşi.
Şi de unde poate fi inspirată şi îndreptată decât din lumea lui urâtă. Şi dacă ne vorbeşte uneori despre pace, şi se fac concerte pentru limitarea foametei din lumea a treia, şi dacă se cântă pentru suprimarea înarmării, lucrurile nu se schimbă cu nimic. Ei încearcă să apară oamenilor şi tinerilor ca ceva mai caritabil, mai social. Vor să arate că au valoare şi ei. Şi aşa încearcă să promoveze pe toate celelalte. Este ca şi la organizarea concursurilor de frumuseţe unde femeile sunt prezentate ca produse. Arta rea este mijlocul cel mai sigur prin care cineva poate fi îndepărtat de Dumnezeu, iar arta bună este mijlocul cel mai sigur de a fi unit cu El şi cu lumea Lui. Şi rock-ul nu este îndreptat spre Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur a zis: „Învaţă să cânţi şi o să înveţi plăcerea Duhului”. Pentru că cei care cântă sunt plini de Duh Sfânt, precum cei care cântă cântece satanice sunt plini de duh necurat.
Şi acum să enumerăm urmările care vin din ascultarea acestei muzici:
1. Intrarea sub acţiunea duhurilor necurate a cântăreţului şi a ascultătorilor. Precum cineva când pleacă din biserică şi de la Sfânta Liturghie este senin şi bucuros, aşa şi după participarea la un concert sau după ascultarea de asemenea discuri cu muzica rock este stăpânit de un haos, de o melancolie, şi de înclinarea spre violenţă şi sinucidere. Se enervează foarte uşor, strigă, sparge şi este revoltat. Şi uneori exprimă plăcerea pentru sânge, şi gravează pe corpul lui, pe obiectele lui personale sau pe pereţi simbolurile satanice. Şi are o manie fără explicare şi o pasiune pentru muzica rock. Vrea să fie identificat cu cântăreţii; ceva invizibil îl atrage foarte puternic.
Revista „Heavy Metal” (feb. 1986) scrie: „Baali sunt preoţii procesiunii metalice, sunt apocaliptici. Costumaţia lor metalică ne distruge…” Şi mai departe: „Ozzy Osbourne, cântăreţ protagonist într-un show îngrozitor, o figură care aduce iadul spre noi”. Şi în altă parte: „Când un fanatic „heavy metal” poartă geaca lui de piele cu culorile grupului şi îşi pune pe cap titlul „Possessed” a găsit o nouă identitate: este Venom, este rău şi caută ceartă…” În final ce vedem? Că în primul fel de muzică – muzica clasică şi în mod special muzica bisericească – , avem coborârea harului divin şi acţiunea Sfântului Duh. Şi pentru aceasta există acea bucurie interioară. În opoziţie se află al doilea fel de muzică, în care avem venirea puterilor demonice şi acţiunea duhurilor necurate. Aşa cum am văzut invocarea diavolului se face la fel cum se făcea în adorarea idolilor în religiile africane primitive.
2. Obişnuinţa cu lumea satanică şi cu simbolurile satanice. O lume urâtă şi respingătoare. Ascultarea continuă a acestei muzici şi preocuparea pentru ea te familiarizează cu ea. Şi în sfârşit nu numai că te obişnuieşti, dar o primeşti şi o apreciezi.
3. Abaterea de la calea cea dreaptă ca un rezultat al faptului că ascultătorul se face adept al ei. O dezorientare care duce la distrugere şi aduce nihilismul în viaţă. Bineînţeles atunci apar tendinţele nereligioase. Credinţa în Dumnezeu este urâtă. Nu-L primesc pe Dumnezeu şi-L resping. Acum le este un vrăjmaş!
4. Iniţierea în satanism este scopul final. De unde rezultă că un adept al rock-ului devine şi un adept al Satanei. Ne este cunoscut cum se reuşeşte aceasta. Şi vrei sa-ţi spunem şi altceva în afară de aceasta? De ce să ascultăm o muzică a cărei cuvinte nu le înţelegem şi care proslăveşte pe Satana? Este absurd să vadă şi să trăiască cineva în creaţia aceasta perfecta şi-i îndrepte gândul său spre cel care a creato. Atunci când priveşti un tablou gândul ţi se îndreaptă spre pictor, aşa precum când priveşti lumea gândul trebuie să ti se îndrepte spre Creatorul ei, Dumnezeu. Şi în cazul în care unii ajung să-l proslăvească pe Satan atunci vorbim de o nebunie cum nu există alta mai rea. Ei preferă să-l adore pe Satan. De ce?! Ar fi fost bine să ne răspundă. Nu. Noi nu ne vom face victimele lor. Nu-i vom urma niciodată. Să meargă ei singuri pe drumul distrugerii, pe care l-au ales cântând. Noi vom urma calea care ne duce la Creatorul nostru cel de sus. Deci unde ajungem? Nu trebuie să credem că muzica aceasta, cu lozincile ei şi cu adorarea Satanei, s-a făcut pentru distracţia noastră. Ei nu se ocupă de cultivarea şi sensibilizarea noastră muzicală. Ei vor să stăpânească planeta, cu subjugarea noastră Satanei. Deci contactul cu ea este foarte periculos. „Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă”. Adică nu te feri a avertiza pe oameni de pericolul acestui fel de muzică. Şi: „Nici nu daţi loc diavolului”.
13. Concluzii.
Aceasta este, prieteni, muzica contemporană pe care o ascultăm şi când nu vrem, care încearcă să ne facă s-o ascultăm de dimineaţa până seara când ne culcăm. Şi vor să ne facă s-o acceptăm.
Weber a spus că „dacă cineva vrea să mă cunoască poate să mă găsească în muzica mea”. Şi noi, din toate aceste elemente, din latura cea mai cunoscută a rock-ului şi toată analiza pe care am făcut-o la ce concluzie am ajuns? Figura urâtă şi respingătoare a diavolului. Şi diavolul nu poate fi salvare pentru nimeni şi nimic. El este distrugerea, distrugerea totală. Dar să nu ne fie teamă, este biruit, pierdut. Este biruit de Mântuitorul nostru Hristos. O încercare ca aceasta arată disperarea lui. Nimic nu-i poate reuşi dacă noi nu-i dăm voie să intervină în viaţa noastră. Să ne aflăm totdeauna sub acoperământul lui Dumnezeu.
„Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Stai împotriva diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4, 7). Şi rezistă ispitelor de care am vorbit; ştim care ne sunt prietenii…
