Ierom. Savatie Baştovoi
Pentru că la început a fost Cuvîntul. Adam a primit puterea de a da nume lucrurilor. Numele lucrurilor fac ca noi să putem transmite judecata despre lucruri. Așa se formează gîndirea prin care putem transmite cunoașterea.
În zilele noastre, observăm o lucrare de schimbare a numelor lucrurilor. De pildă, viclenia și înșelătoria se numește “duble standarde”, trădarea se numește “compromis”, Dumnezeu devine “Univers” și așa mai departe. Toate cuvintele cheie au fost înlocuite în limbajul “cult” al presei, diplomației și afacerilor. Prin crearea aceastor noi cuvinte și sintagme se dă sens minciunii și răutății, iar oamenii nici nu observă că devin ei înși purtători ai acestor noi sensuri.
Biserica, la rîndul ei, are un limbaj construit încă din vremea apostolilor. Acest limbaj suferă și el un atac din partea Anti-Adamului ce umblă să redenumească lucrurile pentru a înstăpîni minciuna.
Preocuparea pentru sensurile ascunse ale cuvintelor nu este o chestiune de credință, ci o lucrare a rațiunii fără de care nici o cunoaștere nu poate fi predată. De la filozofii greci și pînă la poeții francezi moderni, omenirea a cunoscut și a dezvoltat știința despre puterea cuvintelor în funcție de sonoritatea, proveniența și încărcătura semantică dobîndită în timp. Francezii vorbeau chiar de o “vrajă a cuvintelor” (Hugo Friedrich în “Structura liricii moderne”). De aceea, a înlocui cuvintele vechi cu sinonime doar pentru a înlesni lectura (de către cine?) este o lucrare hazardată și iresponsabilă pe care, cu părere de rău, o vedem săvîrșindu-se și asupra moștenirii ortodoxe de limbă română.
Puțină aplecare, puțină dragoste, puțină dorință de cunoaștere, pot transforma cele cîteva zeci de cuvinte vechi și cele cîteva formule lingvistice aparent străine, într-un deliciu poetic și spiritual, oferindu-ne împlinirea de a fi parte a turmei cuvîntătoare a cărei călătorie a început în Rai, atunci cînd Adam a născocit primele cuvinte pentru a da nume lucrurilor.
La mulți ani tuturor “celor ce iubesc podoaba Casei lui Dumnezeu”, podoabă alcătuită, înainte de toate, din cuvinte!
