Starețul Efrem Katunakiotul
(Scrisoarea ce urmează a fost trimisă unui monah bolnav de cancer și care era pe moarte).
Katunakia, 4 Februarie 1993.
Iubite frate în Hristos, Părinte Ieremia,
Cu multă dragoste te îmbrățișez frățește și-L rog pe Domnul Dumnezeu să-l trimită pe Îngerul Său, care să-ți dăruiască duhul răbdării, al credinței și al încrederii în Dumnezeu.
Ieri am primit scrisoarea ta, iar astăzi de dimineață mă străduiesc să-ți răspund. Acum trei luni am coborât la Atena și am făcut operație de cataractă la amândoi ochii. Nu mi s-a restabilit încă vederea și, fiindcă nu văd bine, l-am pus pe N. să-ți scrie ceea ce-i dictez eu.
Fă-te vrednic de chemarea ta. Împreună cu Sfinții este chemarea ta și împreună cu Mucenicii este partea ta. Îți spun adevărul: te și fericesc, dar te și invidiez, privind la răsplata acestei încercări. Dragostea cea mare a lui Dumnezeu pentru tine, acolo te-a povățuit, la această Golgotă. Sfântul Ioan Gură de Aur împletește două cuvinte de laudă mult pătimitorului Iov. Nu-l laudă la începutul vieții, înainte de încercare, când era temător de Dumnezeu, iubitor de străini, depărtându-se de la orice rău, ci îl laudă pentru răbdarea pe care a făcut-o, în încercarea pe care i-a trimis-o Dumnezeu.
În timpul ocupației germane, un tată sărac, cizmar, făcea multe încălțăminte și le dădea fiicei sale să le vândă în satele din jur. Copila, desculță și în tot felul de vreme, mergea prin sate și le vindea. Mergea când flămândă, când desculță, când ziua, când noaptea, ajungând în cele din urmă să se îmbolnăvească de tuberculoză. Înainte de a muri, au apucat de au făcut-o călugăriță și i-au pus numele, Anisia. Când a fost deschis mormântul, osemintele ei scoteau bună mireasmă. Iată, așadar, ce răsplată a adus răbdarea în mâhniri!
În satul meu, un suflet asemănător, pe nume Vasiliki, fiindcă era o fată puternică la trup, tatăl ei o lua cu el la muncile din afară. Din pricina multor suferințe, i s-a zdruncinat grav sănătatea și, în cele din urmă, a murit. Un vecin de al lor, un om foarte evlavios, rugându-se odată a văzut vreo cinci-șase Îngeri lăudând pe Dumnezeu, iar în mijlocul lor era acel suflet. Iată, așadar, de ce a învrednicit-o răbdarea!
Și starețul nostru, bunicul vostru, Starețul Iosif, ne spunea adeseori că toată viața sa a fost o mucenicie. Și iată de ce l-a învrednicit Dumnezeu: Să răspândească bună mireasmă moaștele lui.
Pentru rugăciunile Sfântului nostru Stareț, îți doresc și ție cele „asemenea”!
Cu frățească dragoste,
Ierom. Efrem Katonakiotul.
