Cu câteva luni înainte să se slobozească din legăturile pământești (4/17 iunie 1991) va dicta unuia dintre apropiații săi o scrisoare de rămas bun, în care îi povăţuia pe toţi fiii săi duhovniceşti şi le cerea iertare. Prețiosul răvaș va fi găsit în veşmintele de îngropăciune, în ziua adormirii lui, dovadă a necuprinsei şi înălţătoarei sale smerenii. Rândurile care îl alcătuiesc, oglindesc dragostea nemărginită pe care o purta fiilor săi duhovnicești și nădejdea nestrămutată în pavăza rugăciunii lor:
„…Vă rog pe voi, cei care m-aţi cunoscut, să vă rugaţi pentru mine, fiindcă şi eu, cât am trăit, m-am rugat cu multă smerenie pentru voi. Iar acum, că mă îndrept spre cer, cred că Dumnezeu mă va întreba: «Ce cauţi tu aici?». Iar eu Îi voi spune: «Nu sunt vrednic, Doamne, de acest loc, ci, ceea ce iubirea Ta va voi, să mi se facă mie». Mai departe nu ştiu ce va fi. Îmi doresc însă să lucreze iubirea lui Dumnezeu. Şi întotdeauna mă rog ca fiii mei duhovniceşti să-L iubească pe Dumnezeu, Care este totul, ca să ne învrednicească să intrăm în nezidita Sa Biserică de pe pământ. Fiindcă de aici trebuie să purcedem. Eu întotdeauna m-am străduit să citesc imnele Bisericii, Sfânta Scriptură şi Vieţile Sfinţilor noştri şi mă rog ca şi voi să faceţi acelaşi lucru. Eu m-am străduit, cu darul lui Dumnezeu, să mă apropii de Dumnezeu şi mă rog ca şi voi să faceţi acelaşi lucru. Vă rog pe toţi să mă iertaţi pentru toată supărarea ce v-am pricinuit”. (Ieromonah Porfirie, Kavsokalivia, 4/17 iunie 1991).
Ultimele sale cuvinte au fost cuvintele rugăciunii împărăteşti a Mântuitorului Iisus Hristos: „Ca toţi să fie una”, urmate de îndemnul aflat la sfârșitul Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul: „Vino!”.
În ziua de 2 decembrie 1991, la ora 4:30 dimineaţa, în liniștea Chiliei Sfântului Gheorghe, de la Schitul Sfânta Treime din Kavsokalivia, sufletul părintelui Porfirie a plecat împăcat la cerescul Împărat. Sfântul lui trup a fost depus la Kyriakonul din Kavsokalivia, unde părinții athoniți l-au privegheat în rugăciune până în zorii zilei de 3 decembrie când pământul a acoperit cinstitul trup al Cuviosului Părinte, în prezenţa câtorva părinţi de la Schit.
Potrivit dorinței sale, adormirea în Domnul i-a fost anunțată după ce a fost îngropat. În noblețea și mărinimia lui, Părintele Porfirie a ținut cu tot dinadinsul să-și cruțe fiii duhovnicești de osteneala de a veni în Sfântul Munte la înmormântarea sa.
Sursa: http://atitudini.com
