Bătrânul Iosif Vatopedinul povesteşte că a întâlnit o bătrânică în Ioanina care i‑a spus următoarele: „Mă rog lui Dumnezeu. Chiar să vreau, nu pot să‑L uit. Dar se întâmplă şi altceva cu mine. Când mă rog, mă ridic în aer şi stau în văzduh cam la un metru de la pământ. Vreau să cobor, dar nu pot. Ca să cobor, trebuie să opresc rugăciunea”.
O altă stareţă, care se află în viaţă, se roagă neîncetat şi îi slujeşte pe cei bolnavi. Odată s‑a înălţat de la pământ în timp ce se ruga, dar când a văzut aceasta, s‑a speriat şi a încetat rugăciunea. Îndată după aceasta a coborât pe pământ.
