După cum bine știm cu toții, Biserica noastră a ales ca zi de cinstire a Sfinților chiar ziua în care aceștia au plecat din această viață către Împărăția cea cerească. Nu spunem că au murit pentru că, de fapt, e tocmai contrariul: e ziua în care aceştia „s-au născut” întru viața veșnică pe care au început să o trăiască încă de aici, de pe pământ. Pe parcursul viețuirii lor alese de pe acest pământ, Sfinții au luptat din toate puterile ca să dobândească și să păstreze neîntinată haina curăției și comuniunea cu Dumnezeu, înfrângând și destrămând uneltirile diavolului prin puterea harului care a locuit în ei și care continuă să locuiască în Sfintele lor Moaște.
Un astfel de exemplu este şi Sfânta pe care Biserica noastră Ortodoxă o pomenește în fiecare an în ziua de 17 iulie, şi anume Sfânta Mare Muceniță Marina. Dacă în urmă cu fix un an, cu ocazia sărbătorii ei, v-am spus de ce Sfânta Marina este zugrăvită în unele Icoane mai vechi ținând în mână un ciocan, precum și care este istorisirea acestui element inedit prezent în Icoana ei, în acest an ne-am gândit să aducem în atenția dumneavoastră […] un element mai puțin cunoscut, legat de Sfânta Marina: motivul pentru care este considerată ocrotitoarea femeilor însărcinate și a celor aflate în durerile nașterii. Detalii, în rândurile de mai jos!
Sfânta Marina, fiică de preot păgân
Sfânta Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei, fiind fiica unui slujitor al idolilor păgâni, pe nume Edesie. Încă de la frageda vârstă de 12 ani, Marina a învățat dreapta credință și nădejdea întru Dumnezeu de la creștinii care se ascundeau prin pustietăți, dar și în satele din preajma Antiohiei ca să se roage Lui și să săvârșească Liturghia. Fiind uimită de curajul mironosițelor și al sfintelor fecioare, Marina ia hotărârea de a rămâne fecioară pentru restul vieții și de a-și închina toată viața lui Hristos.
Se spune că, într-o zi, ieșind Marina să pască oile tatălui său pe câmp, a trecut pe acolo eparhul Olimvrie, un prigonitor cumplit al creştinilor, care se îndrepta către Antiohia Pisidiei. Mirându-se de frumusețea ei aparte, s-a gândit să o ia de soție, mai ales că auzise prin cetate unele zvonuri care spuneau că Marina cea orfană de mamă se închină la Dumnezeul creștinilor, iar mariajul ar fi putut-o scuti de chinurile care ar fi venit, mai devreme sau mai târziu. Întrebată de unde este, din ce neam se trage și dacă vrea să îl însoțească pe Olimvrie, Sfânta Marina a răspuns: „Marina mă cheamă, născută şi crescută în Pisidia. Și cred în numele Domnului meu. Dacă pentru mine El a răbdat cruce şi moarte, necruţându-Şi Sfântul Trup cel luat din Preasfânta Fecioară Maria, cu atât mai mult sunt eu datoare să mor şi să pătimesc pentru El, necruţându-mi cu nimic sănătatea şi păcătosul meu trup. Să nu socoteşti că mă vei înfricoşa cu îngrozirile tale. Iată, eu sunt gata spre toate muncile şi morţile tale, căci Acela spre care eu nădăjduiesc mă va întări”.
Auzind acestea, și mâniindu-se pentru că n-a dorit să-l urmeze, Olimvrie a poruncit ca Sfânta Marina să fie întinsă pe pământ și bătută cu toiege până la sânge, după care să fie închisă în temniță. A poruncit, apoi, să fie spânzurată pe stâlp şi i-au sfârtecat trupul cu unelte ascuţite, a fost arsă cu făclii şi aruncată cu capul în jos, într-un vas plin cu apă multă vreme la rând, sperând că astfel va renunța la crezul ei. În cele din urmă, însă, rămânând tare în credinţa în Hristos, dregătorul a poruncit călăilor să-i tăie capul cu sabia, în ziua de 17 iulie a anului 304. Seara, câțiva creștini mai curajoși au luat trupul Sfintei Mucenițe și l-au îngropat într-un loc tainic, numai de ei știut.
O orfană de mamă, ocrotitoare a viitoarelor mame
„Născută fiind din părinţi de bun neam, dar necredincioşi, de copilă ai rămas orfană de mamă, iar tatăl tău, Edesie, slujitor idolesc, te-a dat spre îngrijire la o femeie în afara cetăţii, de la care ai învăţat şi te-ai întărit în credinţa în Dumnezeu”. Așa începe cel dintâi Icos din Acatistul Sfintei Marina și, potrivit tradiției, acesta este primul motiv pentru care Sfânta este considerată nu doar izbovitoarea de duhuri rele, ci și ocrotitoarea femeilor însărcinate. Răsfoind Sinaxarul și ajungând la viața Sfintei Marina, citim că mama ei a trecut la Domnul la scurtă vreme după ce a născut-o. După moartea mamei sale, rămânând orfană şi în scutece, tatăl său a dat-o spre îngrijire la o doică, într-un sat departe ca la 15 stadii de cetate. Pentru cei care nu știu, doica era o femeie angajată pentru a îngriji și a alăpta copii care nu îi aparțineau biologic. Principalul rol al doicii era să alăpteze copilul, în special dacă mama biologică nu putea sau nu dorea să alăpteze din diverse motive, cum ar fi probleme de sănătate, statut social sau moarte prematură, ca în cazul mamei Sfintei Marina. Pe lângă îngrijirea fizică, doica avea un rol important și în ceea ce privește educația timpurie a copilului, învățându-l bunele maniere, valorile morale și, uneori, elemente de credință și comportament social.
Revenind la subiectul articolului nostru, cel de-al doilea motiv pentru care Sfânta Marina este considerată ocrotitoarea femeilor aflate în travaliu se află în strânsă legătură cu un episod din viața ei – momentul care a făcut-o să urmeze credința creștină. După cum citim în viața ei, Sfânta Marina a început să creadă în Dumnezeu atunci când, într-o zi, a auzit de la un oarecare om credincios cum Hristos „S-a întrupat de la Duhul Sfânt în pântecele Preasfintei Fecioare şi cum S-a născut dintr-însa păzindu-i fecioria nestricată; apoi cum a făcut multe minuni şi a pătimit de bunăvoie pentru mântuirea oamenilor, a murit, a înviat, S-a înălţat la cer şi a pregătit celor ce cred în El şi-L iubesc, viaţa cea fără de sfârşit, slava şi Împărăţia cea veşnică”. Astfel, se spune că Sfânta Marina a rămas impresionată de modul în care S-a întrupat și S-a născut Mântuitorul pe acest pământ, iar inima ei „s-a aprins cu dumnezeiasca dragoste, încât nici nu mai gândea şi nici nu grăia altceva, decât numai despre Iisus Hristos”.
Așadar, datorită acestui episod care a inspirat-o și a marcat-o profund pe Sfânta Marina, dar și pentru faptul că a rămas orfană din fragedă vârstă, după ce mama ei și-a dat sufletul în mâinile Domnului imediat după ce a născut-o, Sfânta Marina este considerată ocrotitoarea femeilor gravide și a celor care nasc, oferindu-le ocrotire și binecuvântare în momentele lor de nevoie.
Astăzi, părţi din Moaştele Sfintei Marina se găsesc la Mănăstirile Xenofont, Iviron şi Filoteu din Muntele Athos, iar în ţara noastră la Mănăstirile Horezu (din județul Vâlcea), Căldăruşani şi Ţigăneşti (din județul Ilfov), precum şi în alte mănăstiri și Biserici din întreaga țară. Mulți credincioși participă la tradiționalele procesiuni organizate în Muntele Athos, în Grecia, dar și alte multe colțuri ale Ortodoxiei, în cadrul cărora fragmente din Moaștele Sfintei, dar și Icoane ale ei, făcătoare de minuni, sunt purtate pe străzi spre bucuria, nădejdea și întărirea tuturor.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
