Deseori se întâmplă creştinilor, intrând în Biserica şi privind la Icoane sau la chipurile Sfinţilor de pe pereţii locaşurilor sfinte, să îşi pună întrebarea: de ce unii Sfinţi sunt zugrăviţi cu unele unelte sau arme? Şi, după cum este obiceiul, fără să întrebe de “preoţii Bisericii” (Iac. 5, 14) încep singuri, în sinea lor, să explice cam ce-ar însemna aceasta. Ei bine, dacă deja îi este cunoscută viaţa Sfântului, atunci poate să-şi dea bine seama ce-ar fi dorit să redea “scriitorul” Icoanei. Trebuie să ştim că în iconografia ortodoxă fiecare element reprezintă ceva: dacă nu din viaţa Sfântului, atunci ceva simbolic care este legat de viaţa Bisericii. Aşa se întâmplă şi în cazul Icoanei Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.
Zugrăviţi pe Icoane, îi putem deosebi pe aceşti doi Apostoli prin aceea că Sfântul Apostol Petru este zugrăvit cu chei în mâna dreaptă, iar Sfântul Apostol Pavel cu sabie. De ce unul este zugrăvit cu chei, iar celălalt cu sabie? Voi încerca, pe baza Sfintei Scripturi, să dau un răspuns la această întrebare.
Cheile din Icoana Sfântului Apostol Petru înseamnă “Cheile Împărăţiei Cerurilor”, pe care Domnul nostru Iisus Hristos, în timpul vieţii Sale pământeşti, a făgăduit că le va da acestui mare Apostol pentru mărturisirea lui hotărâtoare că El este “Fiul lui Dumnezeu”. Evenimentul dat s-a petrecut în felul următor: “Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe Ucenicii Săi zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci. Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt? Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Mt. XVI 13-16). Pentru această hotărâtoare mărturisire Mântuitorul îl fericeşte pe Sfântul Apostol, zicând: “Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din Ceruri” (Mt. XVI, 17). Şi după aceasta, ca răsplată pentru mărturisire Mântuitorul i-a zis: “… tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui”, apoi mai adaugă Hristos, “şi îţi voi da ție cheile Împărăţiei Cerurilor” (Mt. XVI, 18-19).
Sub “Împărăţia Cerurilor”, cheile care i s-au dat Sfântului Apostol Petru, aici, ca şi în alte locuri (Mt. III, 2; IV, 17; XIII, 24) se înţelege împărăţia darului, sau Biserica, pe care Mântuitorul a făgăduit că o va zidi pe piatra credinţei şi a mărturisirii lui Petru.
Cum însă trebuie de înţeleasă înmânarea cheilor de la Împărăția Cerului Sfântului Apostol Petru?
După obiceiul popoarelor vechi, precum şi a evreilor, înmânarea cheilor înseamnă încredinţarea stăpâniei asupra casei sau asupra averii (Is. XXII, 22; Apoc. III, 7). Potrivit cu acestea şi cuvintele Mântuitorului: “şi-ţi voi da ţie cheile Împărăţiei Cerului”, trebuie de înţeles prin acestea că Sfântului Apostol Petru i s-a dat puterea de a închide şi a deschide intrarea în această Împărăţie, de a primi în sânul Bisericii sau de a îndepărta de la ea.
De această putere este legat şi altceva: de a lega şi a dezlega păcatele oamenilor. Pentru că numai acela poate să fie membru al Bisericii, care prin pocăinţă va primi iertare păcatelor, care se dă de Dumnezeu prin slujitorii Bisericii. Prin urmare, când Mântuitorul i-a dat Sfântului Apostol Petru cheile, prin aceasta l-a împuternicit să lege şi să dezlege păcatele oamenilor: “şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în Ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în Ceruri” (Mt. XVI, 19).
Şi deoarece Sfântul Apostol Petru, cel dintâi, a mărturisit că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, tot cel dintâi dintre Apostoli a primit şi făgăduinţa că va avea cheile Împărăţiei Cerurilor, cel dintâi a fost împuternicit să lege şi să dezlege păcatele oamenilor.
Dar oare numai el dintre toţi Apostolii a primit această putere? Din contextul Scripturii vedem că Mântuitorul a făgăduit că o va da tuturor Apostolilor. Aceasta se întâmplă doar peste câteva zile de la mărturisirea marelui Apostol: “oricâte veţi lega pe pământ, le spune Hristos, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer” (Mt. XVIII, 18). Doar după Învierea Sa, El a dat această putere atât Sfinților Apostoli, cât şi urmaşilor lor, episcopi şi preoti. Arătându-Se Ucenicilor Săi după Înviere, El a suflat asupra lor şi le-a zis: “Luaţi Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ținute” (In. XX, 22-23).
Deci, când vedem pe Icoană pe Sfântul Apostol Petru cu cheile în mână, trebuie, în primul rând, să ne amintim şi să preamărim mărturisirea lui hotărâtoare a Dumnezeirii lui Iisus Hristos. Iar, în al doilea rând, în faţa Sfântului Apostol Petru, care ţine în mână cheile, noi trebuie să vedem chipul sau simbolul stăpânirii bisericeşti, care are împuternicire de la Domnul nostru Iisus Hristos să lege şi să dezlege, să ierte şi să nu ierte, să deschidă şi să închidă intrarea în Biserică (Mt. XVIII, 17).
“Biserica leagă, spune Fericitul Augustin, şi Biserica dezleagă. Biserica întemeiată pe piatra cea din capul unghiului, adică pe Domnul nostru Iisus Hristos (Efes. II, 20) leagă şi dezleagă; să se înfricoşeze deci şi cei legaţi şi cei dezlegaţi; cei dezlegaţi să nu cadă iar sub aceeaşi osândă, iar cei legaţi să nu rămână în aceeaşi stare pentru totdeauna, având în vedere că în afară de Biserică nu se poate primi dezlegare”.
Sfântul Apostol Pavel este zugrăvit pe Icoane cu sabia în mână. Care este cauza? De ce cu sabia şi ce înseamnă această sabie?
Sabia înseamnă propovăduirea sârguitoare a cuvântului lui Dumnezeu. De două ori în scrierile sale Apostolul Pavel înfăţişează cuvântul sub chipul sabiei. În epistola către creştinii din Efes, vorbind despre lupta necontenită care-l aşteapta cu căpeteniile, domniile şi stăpâniile veacului acesta şi împotriva duhurilor răutăţii celor de sub cer, Sfântul Apostol pentru izbânda acestei lupte dă sfat efesenilor să se îngrijească de armele duhovniceşti, în numărul cărora arată şi sabia duhovnicească, sub care, după cum lămureşte el, trebuie de înţeles cuvântul lui Dumnezeu (Efes. VI, 12, 17).
În epistola sa către Evrei, ca să arate puterea şi lucrarea cuvântului lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Pavel îl aseamănă cu o sabie ascuţită de amândouă părţile. Cuvântul lui Dumnezeu lucrează mai puternic decât ea. “Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde până la despărţirea sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii” (Evr. IX, 12).
Sfântul Apostol Pavel mai târziu decât toţi ceilalți Apostoli a intrat în slujirea apostolică. Însă, la propovăduirea acestui cuvânt, după cum el însuşi a mărturisit despre sine, s-a “ostenit mai mult decât toţi Apostolii” (1 Cor. XV, 10). Fiind mai înainte prigonitor (Fapt. IX, 1), marele Apostol, după ce în chip minunat i s-au deschis ochii lui duhovniceşti, şi-a dedicat toată viaţa sa predicării cuvântului lui Dumnezeu, cu scopul de a aduce la picioarele lui Hristos cât mai multă lume. Dintr-un aprig prigonitor, el a devenit un înfocat slujitor a lui Hristos. Pe unii îi învăţa cu cuvântul, pe alţii îi îndruma în scris, prin epistole.
Trebuie să avem în vedere că acest înfocat slujitor al lui Hristos, care neîncetat zi şi noapte lucra cu sabia cuvântului lui Dumnezeu (Fapt. XX, 27-31), care şi altora a poruncit să se înarmeze cu acesta, numai el dintre toţi Sfinţii Apostoli, fiind scutit, ca cetăţean roman, de pedepse înjositoare cu lovituri pe trup (Fapt. XVI, 37-39; XXII, 25-29) şi-a sfârşit viaţa pământească tot prin sabie, socotindu-se tăierea capului ca o pedeapsă de cinste la romani.
Deci, văzând pe Sfântul Apostol Pavel ţinând în mâna sabia, ceea ce înseamnă cuvântul lui Dumnezeu, noi mai întâi trebuie să ne amintim şi să slăvim slujirea lui înfocată la răspândirea credinţei creştine, care a încetat numai după ce s-a sfârşit prin sabie.
Gheorghe Morocica
Sursa: http://petrusipavel.ro
