Orice descoperire materială cu care se făleşte omul, ca fiind produs exclusiv de forţa şi mintea lui, se arată în realitate a fi o manifestare a Providenţei dumnezeieşti. Orice invenţie are o importanţă şi o semnificaţie îndoită: fizică şi spirituală.
Chiar obiectul numit ceasornic, această minunată invenţie cu care oamenii măsoară timpul, nu este făcută doar pentru a număra ceasurile zilei sau nopţii, ci şi pentru a ne aduce aminte de ceasul morţii noastre: aceasta este semnificaţia lui duhovnicească.
Când braţul cel subţire îşi încheie rondul secundelor şi minutelor, atunci braţul cel mare bate ceasul rânduit, sunând gongul lui. Aşa va bate şi sună şi ceasul vieţii noastre, care ne numără zilele, lunile şi anii ce îi avem de trăit.
De aceea îndeamnă Sfântul Tihon din Zadonsk pe fiecare creştin să cugete la următoarele lucruri:
1. la scurgerea permanentă a timpului vieţii noastre;
2. la cum este imposibil ca să întoarcem timpul înapoi;
3. la cum trecutul şi viitorul nu sunt în puterea noastră, dar prezentul pe care îl trăim acum, da;
4. la cât de necunoscut este sfârşitul vieţii noastre;
5. la cum trebuie mereu să fim pregătiţi pentru moarte – în fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare clipă;
6. la cum, din această cauză, trebuie să ne aflăm pururea într-o stare sufletească de pocăinţă pentru păcatele noastre;
7. la cum în fiecare ceas trebuie să ne plângem păcatele noastre cu amar, şi să ne aflăm mereu în starea duhovnicească pe care
ne dorim să o avem în clipa ieşirii sufletului nostru.
Extras din Proloagele de la Ohrida, vol. 2- Sfântul Nicolae Velimirovici.
