De ce ne facem semnul Crucii?
Una din caracteristicile de bază ale creștinilor ortodocși (și nu numai) este că însemnăm pe trupul nostru, cu mâna noastră cea dreaptă, semnul Crucii. De ce însă facem aceasta? Ce simbolizează și cât de vechi este obiceiul acesta? De ce se face?
Ne facem semnul Sfintei Cruci pentru trei motive:
- Astfel recunoaștem la arătare că suntem ucenici ai lui Hristos, Care S-a răstignit pentru mântuirea oamenilor.
- Ne amintim nouă înșine că, precum Domnul S-a jertfit pe Sine pe Cruce, tot astfel și noi trebuie să jertfim interesul nostru, timpul nostru sau părți din viața noastră (până la însăși viața noastră) pentru semenii noștri.
- Experiența de secole a dovedit că semnul Crucii funcționează ca un apărător puternic, care îi ocrotește pe oameni de influențele vrăjmașilor lor duhovnicești (demonilor), precum și de alte primejdii care-i amenință. Aceasta se petrece deoarece, făcându-ne semnul Crucii, chemăm în ajutor pe Dumnezeul nostru, Cel Ce S-a răstignit, Dumnezeul-Om Iisus, și cerem ajutorul și ocrotirea Lui.
Faptul de a propovădui că noi credem în Hristos (așa cum se întâmplă când ne facem semnul Crucii) nu este corect să se facă în mod egoist și fățarnic, ci cu smerenie și cu dragoste față de semenii noștri și ca un semn de iertare a vrăjmașilor noștri. Potrivit cu cuvintele lui Iisus, trebuie să nu o facem ostentativ, dar nici să ne ascundem credința. „Cine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, și Eu îl voi mărturisi înaintea Tatălui Meu, Care este în Ceruri. Și cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în Ceruri” (matei 10, 32-33). Cuvintele acestea ale lui Iisus par să fie „aspre”, dar Domnul nu este aspru. Dimpotrivă, este smerit și plin de pace. Însă ne spune acestea ca să ne îndemne să-I deschidem inima și să ne unim cu El – la aceasta ne va ajuta să ne mărturisim public credința noastră.
Cum facem semnul Crucii?
Aceasta, desigur, o știu și copiii. Unim primele trei degete ale mâinii noastre drepte și le atingem de fruntea noastră, apoi pântecele nostru, după care urmează umărul drept și apoi cel stâng. În acest fel închipuim semnul Sfintei Cruci, pe care S-a răstignit Domnul. De aceea nu este bine să facem o mișcare nehotărâtă (să cântăm la mandolină, cum se spune în popor). Dacă ne îngreuiem sau ne rușinăm să facem semnul Crucii corect, facem un pas înapoi în relația noastră cu Dumnezeu – și pașii aceștia sunt foarte prețioși…
Desigur, putem să spunem că cel mai important din pașii aceștia este acela de a iubi și a ierta pe vrăjmașii noștri. Începem așadar de la cele simple (precum semnul Crucii) și cu acestea cerem ajutorul lui Dumnezeu, ca să înaintăm spre cele mai grele.
Ce simbolizează semnul Crucii?
Potrivit marelui dascăl al vieții creștinești, Sfântul Cosma Etolianul, Crucea cuprinde următoarele simbolisme:
- Atingem fruntea: Hristos, ca Dumnezeu, Se află în Ceruri.
- Atingem pântecele nostru: din Ceruri Domnul S-a făcut Om și a intrat în pântecele Născătoarei de Dumnezeu.
- Atingem umărul drept și apoi cel stâng: Îl rugăm pe Dumnezeu să ne așeze de-a dreapta Sa, în Rai, iar nu de-a stânga Sa, în iad (așa cum ne arată descrierea Celei de a Doua Veniri a Domnului nostru – Evanghelia de la Matei, cap.25).
- Cele trei degete unite simbolizează Sfânta Treime, pe când celelalte două simbolizează cele două firi ale lui Hristos, cea dumnezeiască și cea omenească.
Și acum câteva elemente istorice:
Încă de la întemeierea Creștinismului, creștinii cinstesc Crucea. Apostolul Pavel scrie că „crucea lui Hristos” este singura pentru care se putea mândri și că „cuvântul crucii” este nebunie pentru cei care trăiesc departe de Dumnezeu. Pentru creștini însă este „puterea lui Dumnezeu”. Apostolul Petru a cerut să fie răstignit cu capul în jos, socotind că nu este vrednic să fie răstignit precum Învățătorul său iubit. La fel, și Apostolul Andrei, în Patra, a numit-o „sfințită de Trupul lui Hristos” și „plină de bucurie”.
Noi, creștinii, ne facem semnul Crucii când plecăm de acasă și când ajungem, înainte de a ne culca și când ne trezim, când începem și când terminăm o lucrare a noastră, înainte și după masă, când binecuvântăm pe copiii noștri sau persoanele noastre iubite. Trăim și murim sub semnul Crucii, astfel încât să săvârșim numai cele plăcute lui Dumnezeu și astfel să fim pururea împreună cu El.
