Despre viața și faptele Sfântului Împărat Constantin cel Mare se cunosc multe lucruri, însă despre mama sa mai puține. Cele care se cunosc o îndreptățesc să fie numită Sfântă și să fie considerată, alături de fiul său, nu doar împărăteasă, ci și „întocmai cu apostolii”.
Flavia Iulia Helena s-a născut în anul 249 sau 250 d. Hr. în Asia Mică, în orășelul Drepanum, numit ulterior Helenopolis (azi Karamürsel, Turcia). În regiunea Bitinia din care provenea se închegase o comunitate puternică de creștini încă din veacul al II-lea, astfel încât, deși nu se știe cu precizie, putem bănui că acolo fusese botezată de mică și dobândise cunoștințe solide despre învățătura lui Hristos. Conform scrierilor lui Eusebiu de Cezareea, tatăl viitoarei împărătese era hangiu și acolo, în hanul tatălui său, ajungând într-o zi ofiţerul roman Constantius Chlorus, uimit de frumusețea Elenei, a cerut-o în căsătorie.
Se pare că viața ei n-a fost prea ușoară, având în vedere cariera lui Constantius. Acesta a fost nevoit s-o părăsească, deși îl aveau împreună pe Constantin (n. 272), căsătorindu-se cu Teodora, fiica vitregă a împăratului Maximian Augustus, pentru ca, în 293, Diocleţian să-l numească Cezar al Apusului. Elena a rămas în Orient, fiind despărțită nu numai de soț, ci și de fiul ei, pe care Dioclețian l-a cerut la curtea din Nicomidia, ca garanție pentru fidelitatea tatălui său. Când Constantin a ajuns pe tron, în anul 306, a adus-o pe mama sa la curtea imperială de la Trier, mai târziu oferindu-i titlul de Augusta, adică împărăteasă.
Pelerinaj la Locurile Sfinte
Dacă Sfântul Împărat Constantin cel Mare rămâne în istorie drept marele binefăcător al creștinismului prin Edictul de la Milano (313), mama sa este în primul rând acea persoană puternică din spatele său, care i-a insuflat credința. Sfânta Împărăteasă Elena mai are și meritul descoperirii Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul. Apoi, este cea care a construit Biserica Învierii, deasupra Sfântului Mormânt, dar și Biserica Naşterii Domnului de la Betleem şi Biserica Înălţării Domnului de pe Muntele Măslinilor.
Marele pelerinaj la Locurile Sfinte l-a întreprins imediat după Sinodul Ecumenic de la Niceea, în anul 326, împăratul Constantin punându-i la dispoziție pentru aceasta o sumă mare de bani și aur, dar și soldați pentru a avea toate cele necesare și a putea descoperi Cinstitul Lemn al Crucii și Mormântul Domnului. „Împăratul Adrian, în anul 136, după reprimarea răscoalei iudeilor împotriva stăpânirii romane, a distrus Ierusalimul, iar pe locul Sfântului Mormânt a fost construit un templu închinat zeiţei Afrodita. Acolo s-a ridicat un paviment din marmură, pe care s-a așezat statuia zeiţei. Împăratul Constantin a dat poruncă să se dărâme templul şi, după ridicarea plăcii de marmură, s-au descoperit Mormântul Mântuitorului şi stânca Golgotei. Acolo s-au găsit şi cele trei cruci, precum şi mai multe cuie. Aceste cuie vor face o tradiţie, fiind considerate obiecte sfinte în creştinism. Unul dintre istoricii secolului al V-lea spune că împărăteasa a dăruit două cuie Sfântului Constantin, care le-a folosit într-un sens protector: pe unul l-a topit şi l-a pus în coiful său, iar pe celălalt l-a pus la căpăstrul calului, pentru a fi ocrotit de Dumnezeu” („Sfânta Împărăteasă Elena, o viață trăită în lumina valorilor creștine”, interviu acordat de pr. prof. Daniel Benga pentru Doxologia.ro)
„Împărțea în jur daruri din belșug”
Sfânta Împărăteasă Elena era o persoană frumoasă nu doar la înfățișare, ci și sufletește. Scriitorul bisericesc Eusebiu de Cezareea o descrie astfel în lucrarea „Viața lui Constantin cel Mare”: „Merita cu adevărat să vezi cum umbla femeia aceasta extraordinară, înveșmântată simplu şi modest, în mijlocul poporului înghesuit în jurul ei, vădindu-şi evlavia faţă de Dumnezeu prin tot soiul de fapte bineplăcute Lui. Străbătând întregul Răsărit înconjurată de strălucirea ce i-o aducea autoritatea împărătească, Elena împărţea în jur daruri din belşug, atât poporului de prin oraşe, cât şi oricărui ins care venea la ea să-i ceară; şi tot din belşug împărţea ea cu darnicu-i braţ şi unităţilor armate.
Dar cel mai mult îşi arăta dărnicia înaintea săracilor celor goi şi neajutoraţi: faţă de unii, cu daruri în bani; iar faţă de alţii, împărţindu-le cu prisosinţă veşminte ca să-şi acopere trupul. Pe câte unii i-a scăpat din închisoare sau de pătimirile lor din mine; a slobozit de prigoană pe mulţi asupriţi; în sfârșit, câte unora le-a trimis vorbă să se întoarcă din surghiun. Deşi strălucind de asemenea fapte de bine, Elena nu dădea uitării nici dovezile de credinţă în Dumnezeu: în Biserica lui Dumnezeu putea fi văzută oricând, casele de rugăciune le înzestra cu daruri minunate şi nu dădea uitării nici măcar lăcaşurile aflate în cele mai neînsemnate cetăţi”.
Funeralii împărătești
Sfânta Elena a plecat la Domnul la vârsta de 80 de ani (în 329 sau 330), la scurtă vreme după pelerinajul de la Locurile Sfinte. Se pare că a murit în Nicomidia. A avut parte de funeralii deosebite, ca o împărăteasă. În Sala Croce Greca din Muzeul Vaticanului se află impresionantul sarcofag în care a fost înmormântată. Acesta a fost construit din porfir roșu și este împodobit pe toate laturile cu basoreliefuri cu scene militare, cavalerii reprezentați fiind echipați cu tunică scurtă, coif, lance și uneori cu scut. Aceștia sunt redați în acțiune, capturând sau înfruntând prizonieri barbari. Pe laturile lungi sunt reprezentați la colțuri eroi, iar la cele scurte sunt lei. Se consideră că sarcofagul ar fi fost destinat inițial pentru mormântul Sfântului Constantin sau pentru tatăl său, Constantius.
Eusebiu de Cezareea scrie că Sfânta Elena a fost înmormântată într-o cetate împărătească, dar nu spune care anume; se presupune însă că Roma, întrucât atât Biserica martirilor Marcelinus și Petru, cât și Biserica Santa Croce in Gerusalemme, ambele construite de împăratul Constantin, sunt strâns legate de Sfânta Elena. Cea mai sigură ipoteză este că Împărăteasa Sfântă a fost înmormântată lângă Biserica martirilor Marcelinus și Petru. Ulterior, sfântul trup a fost dus la Constantinopol, iar în 1211, cavalerii cruciați l-au dus la Veneția. Sfintele Moaște ale Împărătesei Elena se află astăzi într-o mănăstire de lângă Veneţia, care îi este dedicată, iar o parte se păstrează în catedrala din Trier, Germania.
Daniela Șontică
Sursa: http://ziarullumina.ro.
