Femei, bărbați sau copii, oameni simpli sau bogați, indiferent de profesie sau de zona geografică, și-au asumat încă din primele secole credința creștină primind în mod liber și asumat martiriul. Din punct de vedere istoric, cea mai sângeroasă persecuție împotriva creștinilor a avut loc între anii 290 – 305, în timpul împăratului roman Dioclețian.
Printre martirii consemnați în documentele vremii regăsim și o tânără fecioră din zona Siracuzei, care primește martiriul în jurul anului 304 d. Hr., fiind cinstită de Biserică pe data de 13 decembrie.
Lucia, consemnată atât în vechiul martirologiu roman, cât și în cel al venerabilului Beda, s-a născut într-o familie bogată, primind credința creștină de la mama ei, Evtihia, despre care se menționează faptul că suferea de ani de zile de scurgere de sânge.
Asemenea femeii cu scurgere de sânge, care s-a vindecat atingând haina Mântuitorului, Evtihia va fi tămăduită pentru credința ei, la mormântul Sfintei Agata din Catania, iar Lucia Îi va făgădui Domnului fecioria sa, va împărți săracilor proprietățile sale și va refuza să se căsătorească cu un păgân, căruia îi fusese făgăduită.
Denunțată de către logodnicul ei pentru credința ei, Sfânta Lucia va fi adusă în fața prefectului cetății, va suporta suferințele fizice și va fi ucisă prin decapitare. O altă mărturie aghiografică menționează faptul că Sfintei i-au fost scoși ochii de către tiranul cetății, ceea ce justifică reprezentarea ei cu un talger pe care sunt așezați ochii.
Peste locul în care Sfânta Lucia și-a dat sufletul în mâinile Domnului s-a construit o bazilică, iar Sfintele ei Moaște au rămas în Sicilia timp de 400 de ani. În secolul al IX-lea, atunci când sarazinii musulmani au amenințat zona Siracuzei, Moaștele au fost mutate pentru a fi protejate.
Două sute de ani mai târziu, în 1039, un general bizantin a dus Sfintele Moaște la Constantinopol, iar în 1204, acestea au fost din nou mutate și așezate de către dogele Veneției în Biserica Sfântul Gheorghie. Un secol mai târziu se va construi o Biserică închinată Sfintei Lucia, unde va fi așezat și trupul Sfintei până în secolul al XIX-lea când vor fi din nou mutate în Biserica Sf. Ieremia, unde se află și astăzi.
În zona Siracuzei, în seara de 12 spre 13 decembrie, în cinstea Sfintei are loc o procesiune cu Sfintele Moaște, iar copiii poartă lumini în mâini sau coroane de lumini pe cap, amintind de martiriul fecioarei din Siracuza.
În România, Biserica Delea Veche din capitală este singurul lăcaș de cult din țară care deține un fragment din Moaștele Sfintei Lucia. Acestea au fost primite în dar pe data de 11 decembrie 2023 fiind trimise din Siracuza cu binecuvântarea Episcopului Rosario Gisana de Piazza Armerina.
Ocrotitoare a nevăzătorilor, a fecioarelor și a celor cu tulburări de vedere, Sfânta Lucia reprezintă o dovadă a credinței jertfelnice și o lumină a dragostei dumnezeiești.
Muzeograf Elena Brîndușa Popovici
Surse web: Crestinortodox.ro; Doxologia.ro via http://basilica.ro.
