Sfântul Apostol Filip, originar din cetatea Betsaida, Districtul de Nord, Israel († în jurul anului 80 d.Hr. la Hierapolis, Provincia Denizli, Turcia), a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos. Din Sfânta Scriptură aflăm că Sfântul Apostol Filip, după Evanghelia lui Ioan (1, 43), era din Betsaida Galileei, „cetatea lui Andrei și a lui Petru”. Această cetate era numită în limba evreiască „Casa vânătorilor”, deoarece aici locuiau pescarii numiţi vânători de pești. De aceea, Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat la propovăduire, este și cel care îl cheamă pe Filip la Hristos. Aşa se explică alegerea sa ca apostol al Mântuitorului Hristos, după Andrei şi Petru. Astfel, Sfântul Apostol Filip, la rândul său, este cel care „a găsit pe Natanael” (Ioan 1, 45).
Sfântul Apostol Filip, încă din copilărie, a primit o educație aleasă din partea părinților săi, fiind iscusit în prorociile despre venirea Mântuitorului în lume din Sfânta Scriptură, aprinzându‑se în sufletul său dragostea de a‑I sluji Singurului și Adevăratului Dumnezeu, așa cum ne este menționat în Evanghelia lui Ioan: „Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L‑ai trimis” (Ioan 17, 3).
Știm din Scriptură că Apostolul Filip a fost chemat la slujire de către Mântuitorul Hristos, așa cum citim în Evanghelia după Ioan: „A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i‑a zis Iisus: Urmează‑Mi” (Ioan 1, 43). După auzul acestor cuvinte ale Mântuitorului Iisus Hristos de a‑L urma, s‑a aprins în sufletul apostolului dragostea și mai mare de a sluji lui Dumnezeu. Totodată putem observa că prin apropierea de Hristos Filip va dobândi dumnezeiasca înţelepciune. Tot în acest fragment scripturistic, Filip dorea să împărtăşească această mare bucurie prietenului său Natanael: „Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege și prorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Și i‑a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i‑a zis: Vino și vezi” (Ioan 1, 45‑46). Astfel, această întâlnire a lui Natanael cu Mântuitorul Hristos îi va aduce o mare bucurie sufletească, mărturisind cu voce tare: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!” (Ioan 1, 49).
Tot în Evanghelia Sfântului Apostol Ioan sunt consemnate mai multe momente din viața Mântuitorului la care a luat parte și Apostolul Filip. La Cina cea de Taină, Apostolul îndrăznește să‑L întrebe pe Mântuitorul Hristos despre taina cea mare a Dumnezeirii, când Îl roagă să le arate lor pe Tatăl, spunând: „Doamne, arată‑ne nouă pe Tatăl și ne este de ajuns” (Ioan 14, 8). Această întrebare a lui Filip este văzută în viziunea Sfinților Părinți ca având mult folos duhovnicesc pentru Biserică, fiindcă în chip minunat am învățat din acest dialog că Fiul este de o ființă cu Tatăl, un argument folosit mai târziu pentru a închide gurile ereticilor. Totodată, răspunsul Mântuitorului este unul cât se poate de semnificativ atât pentru Apostol, cât și pentru întreaga creștinătate: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M‑ai cunoscut, Filipe? Cel ce M‑a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată‑ne nouă pe Tatăl? Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl, Care rămâne întru Mine, El Însuși face aceste lucrări. Credeți Mie că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl este întru Mine” (Ioan 14, 9‑12). Filip este cinstit printre ceilalți Sfinți Apostoli și datorită faptului că, după Cincizecime, merge să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu în toată lumea.
După cum citim în Faptele Apostolilor (5, 8), activitatea Apostolului Filip începe „într‑o cetate a Samariei”, unde „le propovăduia pe Hristos” (Fapte 5, 8), iar mulți dintre cei prezenți, „bărbați și femei, se botezau” (Fapte 8, 12). Ne este reamintit, de asemenea, și faptul că Sfântul Apostol Filip a fost prezent la minunea înmulțirii pâinilor (Ioan 6, 7).
Astfel, breviarul roman, dar și alte scrieri martirologice atestă călătoria Sfântului Apostol Filip. Totodată, ne este reamintit că, înainte ca Apostolul Filip să ajungă în Frigia, misiunea de propovăduire a Evangheliei l‑a condus pe acesta în Sciția și mai apoi în Lidia. Ultimii ani ai vieții sale, Sfântul Apostol Filip îi petrece la Hierapolis. Acești ultimi ani de viață ai Apostolului sunt consemnați într‑o scrisoare din secolul al II‑lea a Episcopului Policrat al Efesului adresată papei Victor: „Filip a fost unul din cei doisprezece Apostoli și a murit la Hierapolis la fel ca două dintre fiicele sale care au fost fecioare până la bătrânețe. O altă fiică a sa a fost înmormântată la Efes”. De asemenea, aflăm de la scriitorii bisericești Eusebiu de Cezareea și Nichifor că Episcopul Hierapolisului, Papias, le‑a cunoscut pe fiicele Sfântului Apostol Filip, aflând de la ele cum tatăl lor, rugându‑se lui Dumnezeu, a înviat un om.
Apostolul Filip a suferit moarte martirică în vremea împăratului Domițian, fiind chinuit, iar mai apoi răstignit cu capul în jos, primind cununa muceniciei. Mai târziu, lângă mormântul Apostolului au fost înmormântate și fiicele sale. Părți din Moaștele Sfântului Apostol au fost duse de la Hierapolis la Constantinopol, iar mai târziu, în secolul al VI‑lea, la Roma.
O altă sursă importantă despre activitatea de propovăduire a Sfântului Apostol Filip se regăsește în cartea „Viaţa şi pătimirea Sfântului Apostol Filip”, scrisă de Sfântul Simeon Metafrastul. Aceasta cuprinde elemente privitoare la originea, profesia, dar și chemarea lui Filip la apostolat și foarte multe aspecte despre formarea ca apostol, precum şi misiunea pe care a avut‑o în Asia, în părțile Frigiei și la Hierapolis, unde a sfârșit ca martir.
Însă, pe lângă faptul că Apostolul Filip a răspândit cuvântul Evangheliei la „toate neamurile” (Matei 28, 19), pentru noi, românii, are o importanţă deosebită, fiindcă alături de Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, au adus cuvântul Evangheliei lui Hristos și pe pământ românesc, așa cum regăsim în izvorul istoric „Fragmentul de calendar got”. Din acest document deosebit de important putem deduce cinstirea pe care goții, primul popor migrator venit pe meleaguri românești după retragerea aureliană, au acordat‑o Sfinților Apostoli Andrei și Filip, iar această evlavie se explică prin faptul că au preluat învățătura creștină primită de la populația locală. Alte referiri istorice sunt și martirologiile în care îl prezintă pe Sfântul Apostol Filip ca predicator în Sciția. De asemenea, două dintre cele cinci „Martirologii istorice”, a lui Usuard (sec. IX) și Adon de Vienne (sec. IX), prezintă minunile pe care Apostolul Filip le săvârșește în Sciția.
Din viața Sfântului Apostol Filip putem culege roadele cele bune precum dragostea față de Dumnezeu, fiindcă iubirea este sentimentul cel mai nobil, cel mai profund, întărit de versetul scripturistic „Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4, 16), arătându‑ne că de aici izvorăsc toate celelalte virtuți, pentru a fi în comuniune cu Creatorul nostru. Atunci când ne uităm la Apostol Filip, recunoaștem marea putere a lui Dumnezeu de a schimba vieți, de a fi un simplu om și de a deveni Apostol care urmează cuvintele Mântuitorului: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să‑Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34‑38).
Filip Hristofor Cane
Sursa: http://ziarullumina.ro
