Preot Alexandru Lungu
30 august așează pe Sfântul Ierarh Alexandru în ultimile pagini ale Acatistierului. Este un ierarh cu viață sfântă, participând la primul Sinod ecumenic.
Se încheie vara și ne pregătim de zile tot mai scurte și ploioase, iar nopțile încep să își așeze valul peste pământ. Ne cuibărim mai devreme în casele noastre și sentimentul de melancolie ne cuprinde aproape pe nesimțite. Încep să fie culese recoltele, iar țăranul își numără munca depusă în decursul anului. La țară gospodarii își pregătesc efectivul de lemne pentru iarnă, vom auzi din nou pe la știri că urmează cea mai grea iarnă din ultimii 50 de ani, autoritățile surprinse de vremea rea și mașinile șoferilor insuficient echipate. Vor fi scumpiri de prețuri pe finalul anului, iar copiii se întorc la școală sub semnul întrebării în ceea ce privește modalitatea de participare la ore.
Apuc în mână Acatistierul strâns și îl sărut pe Sfântul oferit mie ca ocrotitor. Mă bucur că este încă vară, dar este pe gata și deja mă gândesc la lungimea iernii, la întunericul care coboară peste pământ atât de devreme și de nopțile reci și aducătoare de vânt câinos. Oare Sfinții cum treceau peste dezamăgiri și durere? Se gândeau ei la ziua de mâine, la finalul verii și începutul toamnei? Își făceau atâtea probleme cum îl cuprinde pe omul de azi? Sau era mai mult Dumnezeu în ființa lor și lăsau totul în seama Creatorului?
Îl cuprind pe Sfânt de obraji și îl rog cuminte: mai ocrotește-mă o toamnă, mai îngădui-mi o iarnă, mai oferă-mi o primăvară și așteptă-mă până la finalul verii următoare. Este Sfântul meu drag, așezat la finalul Acatistierului, să-mi ofere bucuria de a fi }ngerul meu păzitor până în ziua când mă va aștepta în stația vămilor văzduhului. Mulți ani binecuvântați, tuturor celor care îl aveți ocrotitor pe bătrânul ierarh Alexandru, Sfântul de la finalul verii.
