Mai mult decât toate să păzim bine marea comoară care este mântuirea noastră, buna moştenire a credinţei, dând mărturie curajoasă cu sufletul şi cu gura, cum ne-au învăţat Părinţii noştri.
Nu este îngăduit ca învăţătura luminoasă a Sfinţilor Părinţi să se unească cu părerile mizerabililor eretici, sau adevărul să se stingă în minciună, sau lumina să dispară în întuneric. Căci dacă ştergem cuvintele care ne învaţă despre Dumnezeu, nu ne va mai rămâne nimic la care să ne închinăm.
Să nu dea Dumnezeu ca ceea ce am făptuit bine, după rânduiala Bisericii, să zic că a fost greşit.
Cuvioşi părinţi, arătaţi răbdare şi putere duhovnicească, fără să vă abateţi la dreapta sau la stânga din pricina potrivnicilor şi a învăţăturii lor, ci rămâneţi statornici pe calea împărătească. Să vă călăuzească Cel care a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6), şi „Dumnezeul păcii va fi împreună cu voi” (Filipeni 2, 2). Să-L propovăduiţi mereu cu evlavie şi să-L slujiţi cu curăţie, iar El dincolo de viața de aici vă va dărui în Ceruri moştenire şi odihnă şi mai măreaţă. Căci Lui I se cuvine slavă, cinste şi închinăciune împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
