Deja octombrie. După ce în prima zi din cea de-a zecea lună a anului Biserica noastră ne amintește motivul pentru care prăznuim sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului – și anume minunea arătării Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în Biserica din Vlaherne (sau Blachernae), o Biserică ortodoxă aflată în orașul Constantinopol (astăzi, orașul Istambul din Turcia) – în cea de-a doua zi a lui octombrie, calendarul nostru ne aduce în atenție istorisirea a doi Mucenici cu o poveste de viață aparte: Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian și Sfânta Muceniţă Iustina fecioara.
Cu siguranță, dacă am face un sondaj, mai mult de 50% dintre cei abordați ar ști că, în această zi este vorba despre un Sfânt care alungă vrăjile și blestemele, datorită superstițiilor și obiceiurilor mistice care circulă în diferite medii și sub o multitudine de forme. Însă, ceea ce ar trebui să reținem cu adevărat din istorisirea zilei de 2 octombrie este modul în care o femeie simplă a reușit să „ridice” un vrăjitor la măsura martiriului și a sfințeniei. O istorisire despre convertirea la dreapta credință cum rar ne este dat să citim în Viețile Sfinților.
Sfântul Ciprian s-a născut în Antiohia Pisidiei şi a trăit în vremea împăratului Deciu (anul 250). Fiind de bun neam şi bogat, a avut acces cu ușurință la marii învățați ai vremii și, după ce a fost inițiat în filosofie, a studiat magia în Atena, Egipt, Caldeea și India, încât devenise unul dintre cei mai mari și cunoscuți vrăjitori printre păgâni.
Tradiția Bisericii noastre ne spune că, la un moment dat, un tânăr din Antiohia, pe nume Aglaid, dorind să o ia de soție pe creștina Iustina, vine la vrăjitorul Ciprian să-i ceară ajutorul, din pricina faptului că nu o putea cuceri sub nicio formă. Iustina era atât de convinsă de Evanghelie încât, după multe şi stăruitoare rugăciuni, a reușit să îi aducă la credinţa creştină chiar şi pe părinţii ei. Acceptând propunerea lui Aglaid, Ciprian trimite pe rând, toți diavolii să tulbure mintea Iustinei, însă fecioara îi ține departe cu Semnul Sfintei Cruci și cu rugăciune puternică. Apoi, a încercat altceva: s-a transformat el însuși în femeie, apoi în pasăre, însă credința Iustinei era ca un soi de scut, respingând toate ispitele diavolești. În cele din urmă, Ciprian hotărăște să trimită necazuri și încercări felurite tuturor oamenilor cetății, dar și moarte asupra animalelor acestora și boală Iustinei. Toate se risipesc înainte de a produce răul, prin sfintele rugăciuni ale Iustinei.
Lui Ciprian nu i se mai întâmplase niciodată asta. Aflând, în cele din urmă, de ce vrăjile sale nu au avut putere, lovindu-se mereu de zidul rugăciunii, Ciprian predă toate cărțile sale de magie episcopului creștin Antim și cere mai multe detalii despre credința întru Hristos. Primind Botezul și dovedind echilibru în interpretarea dogmelor și a învățăturii Sfintelor Scripturi, Ciprian este hirotonit preot. După 16 ani, episcopul cetății simțind că nu mai are multe zile de trăit pe acest pământ, îl numește pe Ciprian urmaș în scaunul său episcopal, lăsându-i datoria sfântă de a apăra în continuare dreapta credință de atacurile repetate și din ce în ce mai insistente ale ereticilor și ale păgânilor. Iustina, la rândul ei, a fost rânduită de către noul episcop diaconiță și stareță a unei mănăstiri din apropiere. Fiind aduși amândoi de către păgâni în fața guvernatorului Evtolmie, acesta le-a spus că le va cruța viața dacă vor jertfi idolilor. Pentru că n-au vrut să se despartă de Hristos, li s-au strunjit coastele, apoi au fost băgaţi într-un cazan de fier. În cele din urmă, fiind trimiși la Nicomidia, li s-au tăiat capetele, în 2 octombrie, anul 304, și astfel au primit cununa luminoasă a muceniciei. Trupurile lor au fost duse, în secret, la Roma, unde au fost și îngropate, mormântul lor devenind în scurtă vreme un adevărat loc de pelerinaj în care cei suferinzi dobândeau vindecare de multe boli.
Mâna Sfântului Ciprian, într-o Biserică din București
În pofida faptului că această zi nu este însemnată în calendarul nostru cu cruce roșie (cu excepția acestui an, 2022, când data de 2 octombrie cade într-o Duminică), sute sau chiar mii de pelerini din toată țara ajung, în preajma sărbătorii, la Biserica Zlătari de pe Calea Victoriei din Capitală, între străzile Stavropoleos și Lipscani, pentru a aduce prinos de cinstire Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian. Motivul? Încă din anul 1790, mâna dreaptă a Sfântului Ciprian, făcătoare de minuni, se află în partea stângă a Altarului, într-o raclă de mici dimensiuni.
Conform părinților slujitori ai acestui sfânt așezământ, în jurul anului 1790, Mitropolitul de Tebaida, pe nume Meletie, a ajuns la București suferind de ciumă. Rugându-se cu multă durere Sfântului Ciprian la Moaştele sale, a dobândit vindecare de la Dumnezeu, deși nu mai avea, în ultimă instanță, vreo urmă de nădejde. În semn de mulțumire și profundă recunoștință adusă lui Dumnezeu, dar și din multă evlavie pentru Sfântul Ciprian, mitropolitul a hotărât să comande făurirea unei racle din argint aurit pe care a scris o frază ca o mărturie a minunii pentru generațiile viitoare: „Această cutie adăposteşte Moaştele celui între Sfinţi Părintele nostru, Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian, ce a fost făcută de mine, Meletie păcătosul, pentru că m-am izbăvit de boala ciumei”. De atunci și până în zilele noastre, credincioșii se roagă Sfântului Ciprian, cunoscându-l pe el ca fiind mare vindecător de boli, izbăvitor de farmece, de blesteme, vrăji și de toată puterea celui rău.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
