În 11 martie, Biserica Ortodoxă Bulgară îl pomenește ca Sfânt pe Episcopul Sofronie de Vrața, unul din fondatorii Renașterii Bulgare, alături de Sfântul Paisie de la Hilandar, al cărui ucenic a fost.
Pe numele său de mirean Stoiko Vladislavov, el s-a născut în 1739 la Kotel, în Bulgaria. A rămas orfan de ambii părinți la vârsta de 11 ani, apoi, la 17 ani, și-a pierdut și familia extinsă, unchiul și mătușa, ale căror datorii a fost nevoit să le plătească.
După terminarea studiilor, s-a căsătorit și a fost hirotonit preot în 1762, în ținutul natal.
Implicat în Renașterea culturală bulgară
Întâlnirea cu Sfântul Paisie de la Hilandar, inițiatorul Renașterii culturale și naționale bulgare, a avut loc în 1765. În anii următori, tânărul preot a realizat prima copie a Istoriei slavo-bulgare, scrisă de Sfântul Paisie de la Hilandar.
Principala lucrare a tânărului preot Sofronie consta în predicarea învățăturii creștine în limba poporului bulgar, în timp ce majoritatea clerului folosea slavona bisericească, greu inteligibilă pentru oamenii simpli.
Popularitatea în rândul oamenilor simpli i-a atras prigoana dinăuntrul Bisericii, a altor clerici, astfel că în cele din urmă s-a mutat într-o parohie din Vidin.
După moartea soției, a primit tunderea în monahism la o mănăstire din Târnovo, iar în 1794, a fost ales Episcop de Vrața.
A păstorit într-o perioadă de mari frământări și răscoale desfășurate pe fondul destrămării Imperiului Otoman. Vicisitudinile istoriei l-au determinat, la fel ca și pe alți bulgari din eparhia sa, să se refugieze în Țara Românească.
Exilul și culegerea de predici în limba bulgară
În 1803, cu binecuvântarea Mitropolitului Dositei al Țării Românești, a început să slujească în această mitropolie, fără a părăsi însă lucrarea spirituală în sprijinul credincioșilor bulgari.
Astfel, la Râmnic, în 1806, a tipărit prima carte în limba bulgară modernă, o culegere de predici cunoscută sub numele de Chiriacodromionul sau Nedelnicul. Aceasta a devenit o carte de căpătâi pentru preoții bulgari, care adesea o denumeau după numele autorului, Sofronie / Sofronicul.
Și autobiografia sa, scrisă în jurul anului 1805 și publicată mult mai târziu, reprezintă o lucrare importantă pentru literatura bulgară: „Viața și suferințele păcătosului Sofronie” a fost prima biografie în limba bulgară a unei personalități bulgare.
L-a hirotonit pe Sfântul Calinic de la Cernica
Sfântul Ierarh Sofronie, Episcop de Vrața, a fost cel care l-a hirotonit ierodiacon pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica în 1808. Slujba a fost oficiată în Biserica „Sfântul Nicolae” a Mănăstirii Cernica, iar muzeul Sfântului așezământ păstrează până astăzi omoforul Sfântului Calinic, pe care este reprezentat ierarhul bulgar.
Tradiția orală a comunității bulgare din România îl desemnează pe Sfântul Sofronie de Vrața ca Stareț al Mănăstirii Mărcuța, dar documente de la Arhivele Naționale sugerează că el ar fi fost, în jurul anului 1811, starețul Mănăstirii Mihai Vodă din București: semnătura unui Episcop „Sofronie Mihailotul” se găsește pe un inventar al veniturilor acestei mănăstiri.
Sfântul Sofronie de Vrața a trecut la cele veșnice în 1813, cel mai probabil în locuința rudelor sale din București, și a fost înmormântat într-una din ctitoriile lui Șerban Cantancuzino, posibil la Mănăstirea Șerban Vodă, construită pe locul unde astăzi se află sediul Băncii Naționale a României.
A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Bulgară în 1964, cu zi de pomenire în 11 martie.
Surse
- „Sf. Sofronie, Episcop de Vrața (1739-1813) și Chiriacodromionul său de predici”, lucrare de disertație scrisă de Pr. Kiril Sinev sub coordonarea Pr. prof. univ. dr. Vasile Gordon, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, Universitatea din București;
- „Sfântul Sofronie de Vrața, cel care l-a hirotonit pe Sfântul Calinic”, de Teodor Dănălache, online la CrestinOrtodox.ro;
- „Sfântul Sofronie de la Vrața – 22 septembrie”, Sinaxar, online la Pemptousia.ro.
Sursa: http://basilica.ro.
