O altă minune mare a Sfântului a fost păzirea oraşului Kerkira de o boală molipsitoare, ciuma. În toamna anului 1629, această înfricoşătoare epidemie a biciuit Italia. Cum era şi firesc, cazuri de ciumă au apărut şi în Kerkira spre sfârşitul anului. Istoricul Andrei Marmoras, originar din Kerkira, martor ocular al acestei pedepse necruţătoare, deşi era copil pe atunci, descrie cu multă claritate evenimentul:
„În noaptea din ajunul Naşterii Domnului s-au descoperit semne de ciumă în patru locuri din oraş. Pericolul de a se răspândi şi de a se molipsi întreaga insulă era foarte mare datorită mulţimii poporului, căci între zidurile cetăţii nu erau numai locuitorii ei, ci şi un mare număr de ţărani ce veniseră din diferite sate pentru praznic. S-au luat măsuri aspre pentru a descoperi prima sămânţă a răului. […]
Sfântul Spiridon, care în timpul vieţii avea o atât de mare stăpânire peste şerpi, încât îi prefăcea în aur, a ascultat rugăciunile cu lacrimi şi cu suspine ale bărbaţilor, femeilor şi copiilor. S-a rugat lui Dumnezeu şi a primit îngăduinţa de a se arăta multora în Duminica Stâlpărilor din anul 1630. După moartea a numai şaizeci de oameni, nu mai mult, Stâlpările împreună cu Sfintele Moaşte ale Sfântului Spiridon, ce erau purtate în procesiune, au biruit […].
În fiecare an, în această zi, se prăznuieşte cu aceeaşi strălucire pomenirea minunii săvârşită de Cel Preaînalt prin mijlocirea Sfântului, care în vremea epidemiei, s-a arătat multor bolnavi şi le-a făgăduit sănătatea”.
Extras din Păstorul cel bun- Viaţa și minunile Sfântului Spiridon, episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni – Arhim. Antonios Pakalidis, Editura Evanghelismos.
