În Sfânta şi Marea Joi, în cadrul Sfintei Liturghii săvârșite de Patriarhul României înconjurat de membrii Sfântului Sinod are loc Sfinţirea Marelui Mir. În 12 amfore mari din argint se aduce Marele Mir pregătit cu evlavie şi cu atenţie de comisia rânduită la Mirostirionul din incinta Mănăstirii „Duminica Sfinţilor Români” din Bucureşti. Despre simbolistica Sfințirii Marelui Mir în Săptămâna Sfintelor Patimi ne-a vorbit Părintele arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, Reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte și Superiorul Așezămintelor Românești de la Ierusalim, Iordan și Ierihon, autor al unei teze de doctorat despre această tradiție în Biserica Ortodoxă Română.
Care este simbolistica teologică a Sfintei Liturghii săvârșite în Sfânta și Marea Joi, când pomenim Cina cea de Taină și instituirea Sfintei Euharistii?
Simbolistica teologică a Sfintei Liturghii săvârșite în Sfânta și Marea Joi este profundă, duhovnicească și tainică în cadrul Săptămânii Mari, deoarece această zi comemorează câteva momente definitorii pentru lucrarea de mântuire a lumii: Cina cea de Taină, în care Mântuitorul Iisus Hristos a instituit Taina Sfintei Euharistii; spălarea picioarelor Ucenicilor, ca exemplu suprem de smerenie și iubire slujitoare; trădarea lui Iuda și începutul Patimilor Domnului.
În cadrul Cinei celei de Taină, Iisus Hristos a luat pâinea și vinul și le-a oferit Ucenicilor zicând: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu… Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu…” (Matei 26, 26-28). Astfel, Sfânta Liturghie săvârșită în această zi este marcată de o rememorare reală și actualizatoare a acelui moment istoric și mântuitor. În teologia noastră ortodoxă, Euharistia nu este doar o comemorare simbolică, ci o participare reală la Trupul și Sângele lui Hristos. În Joia Mare se săvârșește Liturghia Sfântului Vasilie cel Mare unită cu Vecernia. Aceasta accentuează solemnitatea și profunzimea teologică a zilei. Rugăciunile acestei Liturghii sunt mai dezvoltate și exprimă cu o deosebită intensitate planul mântuirii și rolul Crucii și Învierii. Deși are loc înainte de Pătimirile efective suferite de Domnul Hristos, Cina cea de Taină exprimă un caracter profetic și sacrificial: Hristos oferă Trupul și Sângele Său înainte de a fi jertfit, anticipând Jertfa de pe Cruce. Liturghia devine astfel locul în care timpul se comprimă și ne face contemporani cu acel moment unic al istoriei mântuirii. Prin Euharistie, credincioșii devin părtași ai vieții dumnezeiești și membri ai Trupului tainic al lui Hristos – Biserica. Joia Mare subliniază deci această comuniune eclezială și eshatologică. Spălarea picioarelor arată că participarea la Euharistie implică nu doar comuniunea mistică cu Hristos, ci și urmarea Lui în slujirea și iubirea semenilor.
Așadar, Liturghia din Joia Mare este nu doar o celebrare liturgică a instituirii Euharistiei, ci o intrare tainică în misterul jertfei și iubirii divine, o chemare la unitate și o reafirmare a vocației Bisericii de a fi Trup al lui Hristos în lume.
De ce a fost aleasă această zi pentru sfinţirea Marelui Mir?
Ziua de Joia Mare a fost aleasă pentru sfințirea Marelui Mir din mai multe motive teologice și liturgice, legate de însemnătatea profundă a acestei zile în contextul Săptămânii Mari și al Patimilor Mântuitorului. Voi aminti câteva dintre aceste motive. În primul rând, Taina Sfintei Euharistiei și a sfințirii prin Duhul Sfânt. Joia Mare este ziua în care Hristos instituie Taina Sfintei Euharistii în cadrul Cinei de Taină, aducând un dar divin de sfințire pentru toți credincioșii. Acesta este momentul în care Hristos Se oferă pe Sine Însuși ca Trup și Sânge, iar acest act este strâns legat de sfințirea Marelui Mir. Astfel, sfințirea Marelui Mir în această zi simbolizează prezența Duhului Sfânt în viața Bisericii și în sfințirea oamenilor. Este un act de comuniune profundă între Duhul Sfânt, Trupul lui Hristos și Biserică, de altfel Hristos este denumit „Mirele Bisericii”.
Joia Mare este o zi în care Hristos Se pregătește pentru jertfa de pe Cruce, iar acest act de sfințire a Mirului poate fi văzut ca o anticipare a jertfei Sale, prin care Hristos aduce în lume Harul Duhului Sfânt. Prin sfințirea Marelui Mir se adâncește legătura dintre Duhul Sfânt și jertfa Mântuitorului, iar Biserica primește darul sfințirii ca o urmare a jertfei.
În această zi, după instituirea Euharistiei, Hristos a încredințat Ucenicilor misiunea de a continua lucrarea Lui prin sfințirea și propovăduirea Evangheliei. Sfințirea Marelui Mir în Joia Mare este un semn al acestei misiuni apostolice și al puterii sfințitoare pe care o transmite Biserica prin apostoli și slujitori. Acesta este un moment al consacrării Bisericii, care este chemată să continue lucrarea mântuitoare a lui Hristos.
Marele Mir este un simbol al Duhului Sfânt Care Se revarsă asupra credincioșilor și a Bisericilor, sfințindu-le și făcându-le locuri de comuniune divină. Sfințirea Marelui Mir în Joia Mare, în timpul Săptămânii Mari, accentuează faptul că Biserica nu doar comemorează Patimile și Jertfa lui Hristos, ci și primește Harul lui Hristos prin Duhul Sfânt, care activează în viața creștinilor.
Care este legătura dintre Trupul și Sângele lui Hristos și ungerea cu Mir?
În aceeași zi în care se instituie Euharistia, care ne aduce Trupul și Sângele lui Hristos, sfințirea Marelui Mir face legătura între jertfa lui Hristos și ungerea credincioșilor prin Duhul Sfânt. Aceasta este o completare a actului de sfințire, care are loc prin intermediul Mirului, semn al înnoirii și sfințirii prin puterea Duhului.
Astfel, Joia Mare este o zi cu un profund caracter mistic și soteriologic, în care se îmbină misterul Jertfei lui Hristos cu sfințirea pe care aceasta o aduce tuturor celor care primesc darul Duhului Sfânt. Alegerea acestei zile pentru sfințirea Marelui Mir este o afirmare a comuniunii ecleziale și a mântuirii în Hristos, prin lucrarea Duhului Sfânt.
Cum se pregătește Sfântul și Marele Mir?
Marele Mir este un dar al Duhului Sfânt și reprezintă un simbol al prezenței și sfințirii Sale, de aceea pregătirea lui presupune un proces solemn și deosebit de important în viața liturgică a Bisericii Ortodoxe, iar sfințirea acestuia se face într-o ceremonie liturgică specială în Joia Mare, la care participă mai mulți ierarhi în frunte cu patriarhul.
Marele Mir se obține prin amestecul special de ulei de măsline, vin, balsamuri, rășini, esențe și alte mirodenii, în jur de patruzeci, fiecare având o semnificație spirituală. Pregătirea Marelui Mir este o lucrare liturgică solemnă, de aceea se realizează după un ritual precis de către patriarh și o comisie de slujitori desemnată, pe parcursul mai multor zile (în special în Săptămâna Mare, culminând cu Joia Mare), presupunând o combinație de rugăciune, simbolism și măiestrie.
Etapele principale ale fierberii Marelui Mir cuprind: pregătirea prealabilă (cu câteva zile înainte de Joia Mare) când se adună toate ingredientele, sunt măcinate, pisate sau pregătite separat, după tipul lor. Apoi se pregătește vasul de fierbere – un cazan special denumit și „cazanul Mirului”, într-o încăpere sfințită: Mirostirionul aflat în incinta Mănăstirii „Duminica Sfinților Români” din București.
Fierberea propriu-zisă durează 2-3 zile. În uleiul de măsline, care este baza, se adaugă treptat rășini, uleiuri esențiale, plante aromatice, balsamuri, condimente și alte substanțe. Totul se face cu rugăciune: se citesc Psalmi, se aprinde tămâie, se menține o atmosferă liturgică. Procesul este lent și atent supravegheat, sub coordonarea unui ierarh, de specialistul chimist și de ceilalți clerici desemnați. După ce amestecul a fiert suficient și s-a omogenizat, este lăsat la răcit, apoi se filtrează pentru a se îndepărta reziduurile solide.
Slujba de sfințire are loc în Joia Mare în cadrul Sfintei Liturghii arhierești oficiate de Părintele Patriarh împreună cu membrii Sfântului Sinod. Fiecare episcop titular primește la final din mâna patriarhului o amforă specială ce conține cca 5 litri de Sfântul și Marele Mir proaspăt sfințit, pentru lucrarea sfințitoare din eparhia sa.
Așadar, pregătirea și sfințirea Marelui Mir reprezintă un moment liturgic profund în viața Bisericii Ortodoxe, fiind un semn al lucrării continue a Duhului Sfânt în mijlocul comunității credincioșilor. Este în același timp și o dovadă a mângâierii și ajutorului divin în viața fiecăruia dintre noi și un mijloc prin care Biserica continuă să răspândească harul mântuitor în lume.
Ce semnificație au aromatele folosite?
Aromatele folosite la prepararea Sfântului Mir au o profundă semnificație simbolică și teologică în tradiția ortodoxă. Ele nu sunt alese întâmplător, ci fiecare are un sens spiritual care contribuie la sfințenia și lucrarea Marelui Mir. Sunt câteva aspecte esențiale. În primul rând, simbolul Duhului Sfânt: Mirul este văzut ca un vas al lucrării Duhului Sfânt, iar aromatele simbolizează prezența și lucrarea Sa – rafinată, purificatoare, pătrunzătoare și sfințitoare. Aromatele, prin mirosul lor plăcut, reprezintă curăția sufletească, sfințenia și bunătatea duhovnicească pe care creștinul este chemat să le dobândească. Mirosul plăcut este simbol al „bunei-miresme” duhovnicești. Unele dintre aceste aromate erau foarte prețioase (precum smirna și tămâia), ceea ce semnifică jertfa și dăruirea totală față de Dumnezeu. De asemenea, multe sunt amintite în Vechiul Testament, în ritualurile de jertfă sau în Templu. La fel, multe dintre aromele folosite au și proprietăți vindecătoare, ceea ce sugerează și rolul Sfântului Mir în vindecarea sufletului și înnoirea vieții spirituale.
Voi aminti câteva exemple de arome și semnificații. Smirna este simbol al jertfei și suferinței lui Hristos. Tămâia ne duce cu gândul la rugăciune, înălțare spre Dumnezeu. Cuișoarele, scorțișoara, nardul, aloea, calamus sunt simboluri ale bucuriei, vindecării, curățirii interioare. Trandafirul, iasomia şi busuiocul reprezintă simboluri ale iubirii divine, purității și frumuseții spirituale.
Care este specificul Bisericii Ortodoxe Române comparativ cu celelalte Biserici Ortodoxe autocefale în ceea ce privește sfinţirea Sfântului și Marelui Mir?
Specificul Bisericii Ortodoxe Române în ceea ce privește sfințirea Sfântului și Marelui Mir are câteva trăsături distincte și interesante în contextul Ortodoxiei universale. Deși toate Bisericile Ortodoxe urmează o linie comună în privința teologiei Marelui Mir, există diferențe legate de frecvența sfințirii, locul, ritualul și implicațiile practice.
Biserica Ortodoxă Română își sfințește singură Sfântul Mir. Aceasta este o trăsătură a autocefaliei sale (recunoscută oficial în 1885), fiind una dintre Bisericile Ortodoxe care sfințesc Sfântul Mir în mod independent. Nu toate Bisericile autocefale fac acest lucru – unele primesc Mirul de la Patriarhia Ecumenică (ex: Biserica Ortodoxă a Albaniei, Biserica Ortodoxă a Poloniei și Biserica Ortodoxă a Finlandei).
Frecvența sfințirii este la intervale neregulate, dar necesare. În Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Mir nu se sfințește anual, ci doar atunci când rezervele se epuizează, lucru care se întâmplă cam o dată la 5-10 ani. De exemplu, de la recunoașterea autocefaliei în 1885 până în prezent, în Biserica Ortodoxă Română au avut loc 22 de ceremonii de sfințire a Marelui Mir. Ultimele ceremonii de sfințire au avut loc în anii 2007, 2010 și 2019.
Patriarhii României au prezidat slujba de sfințire a Marelui Mir astfel: Patriarhul Miron Cristea de trei ori (o dată ca Mitropolit Primat în 1921 și apoi ca Patriarh în anii 1926 și 1934); Patriarhul Nicodim Munteanu în anul 1942; Patriarhul Justinian Marina de șase ori (1950, 1955, 1958, 1965 și 1968); Patriarhul Justin Moisescu de două ori (1978 și 1983); Patriarhul Teoctist Arăpașu de trei ori (1988, 2002 și 2007), iar Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în anii 2010 și 2019, acum în anul 2025 fiind cea de-a treia ceremonie sub patriarhatul său și a douăzeci și treia din istoria patriarhilor BOR.
Slujba de sfințire are loc la Catedrala Patriarhală din București în Joia Mare, ritualul fiind însoțit de o slujbă specială, unde participă toți ierarhii membri ai Sfântului Sinod. Aceasta subliniază caracterul unitar și sinodal al Bisericii Ortodoxe Române.
Distribuirea Mirului din mâna Patriarhului României la toate eparhiile din țară și din diasporă evidențiază și întărește legătura acestora cu Patriarhia Română și exprimă în același timp unitatea liturgică și canonică a Bisericii Ortodoxe Române.
Arhid. Alexandru Briciu
Sursa: http://ziarullumina.ro.
