Ieromonahul Savatie Baștovoi
De ce Hristos a vorbit simplu și nu a fost deloc mișcat de dorința de a explica sau desfășura cele zise? Poruncile și îndemnurile Lui sînt pe înțelesul tuturor, cum ar fi “ceea ce doriți să vă facă vouă oamenii faceți și voi lor”, sau “nu judecați ca să nu fiți judecați”. Ioan Gură de Aur spune că acest fel de a vorbi a lui Hristos e atît de simplu, încît nimeni nu se va putea îndreptăți la Judecată că nu a înțeles ce trebuia să facă.
Pe de altă parte, avem o întreagă cultură a comentariului biblic, cînd mii de intelectuali se chinuie să explice ce a zis Hristos. Mii de tomuri de cărți și tone de cursuri au fost xeroxate la facultățile de așa-zisă teologie pentru a explica ce a vrut să zică Hristos. Oare de aceea a vorbit Hristos atît de simplu, pentru că nu putea vorbi mai complicat? Oare Hristos e simplu pentru că nu avea facultatea de teologie făcută? Sau poate noi nu am înțeles ceva și ne complicăm degeaba?
Simplitatea este o însușire a Dumnezeirii. Dumnezeu este simplu – iar asta este o condiție filozofică și matematică pentru desăvîrșire. Ioan Casian romanul, numit și filozoful, are un capitol despre meteahna gîndirii complicate, a obiceiului minții de a filozofa și desfășura orice gînd, pe care o pune pe seama patimii părerii de sine. Această deprindere ce se imprimă prin practica filozofiei grecești este o piedică în dobîndirea simplității și, deci, a rugăciunii curate. O atare poziționare față de gîndirea complicată este tipică și tradițională în Biserica Ortodoxă. În cîntările bisericești intelectualii sînt numiți “ritorii cei mult grăitori”, unde multa vorbire este echivalentă cu vorbirea deșartă, adică inutilă și chiar păcătoasă.
În concluzie, atunci cînd un om are Harul lui Hristos, vorbeste simplu, iar cînd înmulțește cuvintele savante arată că este departe de a fi înțeles învățătura evanghelică. A te lăuda cu multa învățătură teologică este tot una cu a spune că nu ți-a ajuns minte ca să înțelegi cuvintele simple ale lui Hristos așa cum le-au înțeles iudeii necărturari de acum două mii de ani.
Sfîntul Ambrozie de la Optina zicea: “Где просто там и ангелов со сто, а где мудрено нету ни одного” (“Unde e simplitate sînt și Îngeri o sută, dar unde e deșteptăciune nu e nici unul”).
Revenind la Ioan Casian, care a fost si intemeietorul monahismului apusean de tip benedectin (spun asta pentru cei fascinați de apus ca leagăn al intelectualismului universitar modern), acesta recomanda penitență pentru izbăvirea minții de obiceiul de a filozofa în deșert. Această lucrare de simplificare a minții este anevoiasă foarte pentru oricine a fost deprins cu școli lumești. Este nevoie ca intelectualul venit la pocăință să lepede de la sine toată parada de cuvinte prin care își trădează multa învățătură. Atît de mult dăunează rugăciunii această boală a minții, încît efortul de a uita învățătura lumească este considerată de Sfîntul Ioan o virtute vrednică și cu anevoie de atins.
