Era odată o femeie săracă, care pentru orice bine i se întâmpla, rostea mereu: „Slavă lui Dumnezeu!”.
Lângă ea trăia un bogat care, de fiecare dată când trecea prin fața casei ei și o auzea spunând: „Slavă lui Dumnezeu”, „Mulțumesc, Doamne!”, se enerva. A răbdat până într-o zi când i-a spus servitorului său:
– Mergi în piață și cumpără două cărucioare de alimente și du-le acestei femei. Iar dacă te va întreba cine le trimite, să-i spui că diavolul.
Așadar, a doua zi servitorul sună la ușa femeii. Când deschide, vede două cărucioare cu alimente și pe servitor în spatele lor.
– Slavă lui Dumnezeu! Îți mulțumesc, Doamne!, a spus femeia strălucind de bucurie.
– Nu vreți să aflați cine v-a trimis cărucioarele?, a întrebat cu nerăbdare servitorul.
– Nu, fiule, nu are importanță. Când Dumnezeu vrea, și diavolul Îi slujește, a spus femeia bucuroasă și a intrat cu cărucioarele înăuntru.
Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu
