Smerenia…

Este o veșnică pace a inimii.

Este absența totală a tulburării, a mâhnirii, a supărării, a iritării și a durerii.

Înseamnă să nu mă mire nimic din ce mi se întâmplă, să nu simt nimic ca îndreptat împotriva mea.

Înseamnă să rămân netulburat când nimeni nu mă laudă, când alții vor să mă dezonoreze sau să mă disprețuiască.

Înseamnă să găsesc în mine un loc binecuvântat, în care să mă pot retrage, să pot închide ușa, să pot îngenunchea în fața Părintelui meu, în taină, să fiu în pace ca în adâncul unei mări liniștite, atunci când totul în jur pare zbuciumat…

Previous Post

Evanghelia zilei (Luca 16, 10–15)

Next Post

Viețile Sfinților – ianuarie, ziua 29

Related Posts
Total
0
Share