Spovedania unui Stareț sfânt, Părintele Filothei Zervakos – găsită, după moartea sa, printre însemnările sale:
-Nu-L iubesc pe Dumnezeu din tot sufletul meu, din toată inima și din tot cugetul meu.
-Nu fac ascultare de poruncile Domnului.
– Nu mă rog și nu studiez cu atenție.
-La sfintele Slujbe și la privegheri, chiar și în vremea Dumnezeieștii Liturghii, stau în Biserică fără frică, luare aminte și evlavie.
-De multe ori am gânduri necuviincioase, rușinoase, necurate și hulitoare.
-Nu am adevărată pocăință, nici întristare, nici lacrimi.
-Nu mă spovedesc curat și cu zdrobire de inimă; nici nu am simțirea că spovedania mea se face înaintea Atotcunoscătorului Dumnezeu, care pretutindenea este.
-Nu-l iubesc pe aproapele ca pe mine însumi.
-Sunt mândru, împotrivitor, iubitor de slavă, iubitor de sine, limbut, caut să plac oamenilor; vorbesc în deșert, vorbesc mult, glumesc și râd pentru lucruri prostești, clevetesc, judec, osândesc, spun minciuni, mă mânii, mă înfurii și țin minte răul.
-Nu am înfrânare, răbdare, blândețe, smerenie.
-Sunt robul pântecelui, lacom, mănânc în ascuns, sunt capricios, nestatornic.
-Păcătuiesc cu cuvintele și cu faptele, cu voie și fără voie, întru știință și întru neștiință; sunt leneș și trândav și din această pricină de multe ori am pofte rele și rușinoase și gânduri necuviincioase, rușinoase, necurate și de mândrie.
Pentru aceste păcate pe care le-am mărturisit înaintea lui Dumnezeu și înainte ta, Părinte, și pentru altele nenumărate, care, din uitare sau din neștiință, am trecut cu vederea să le mărturisesc, cer iertare de la Dumnezeu.
