(…) Precum șarpele scos din ascunziș la lumină se silește să fugă și să se ascundă, tot astfel și gândurile cele rele date pe față prin mărturisire desăvârșită se grăbesc să fugă de la om. Iar ca să înțelegeți această virtute și mai bine dintr-o pildă, vă voi istorisi fapta lui Avva Serapion, pe care el însuși o amintea celor ce veneau la dânsul, ca să se știe păzi.
El zicea așa: «Când eram mai tânăr, locuiam împreună cu Părintele meu. Și mi se întâmpla că, după ce mâncam noi, ridicându-mă de la masă, furam câte un posmag, îndemnat de diavolul, și-l mâncam fără știrea bătrânului. Deci stăruind eu așa o bucată de vreme, am fost biruit de acest obicei și nu-i mai puteam sta împotrivă. Cugetul mă mustra, dar bătrânului mi-era rușine să-i spun.
S-a întâmplat însă, prin purtarea de grijă a iubitorului de oameni Dumnezeu, de-au venit niște frați la bătrânul, pentru folos duhovnicesc. Aceștia l-au întrebat despre gândurile lor. Și a răspuns bătrânul: Nimic nu vatămă pe monahi și nu bucură pe draci mai tare ca ascunderea gândurilor de către Părinții cei duhovnicești. Le-a vorbit apoi și despre înfrânare. Spunându-le el acestea, mi-am venit în sine-mi și, gândindu-mă că Dumnezeu a descoperit bătrânului greșelile mele, m-am umilit și am început a plânge. Am scos apoi din sân posmagul pe care-l furam după obiceiul meu cel rău și, aruncându-mă la pământ, am cerut iertare pentru cele trecute și rugăciune de întărire pentru cele ce vor veni.
Atunci a zis bătrânul: O, fiule, te-a izbăvit, chiar tăcând eu, mărturisirea ta. Spunând greșeala ta, ai junghiat pe dracul care te rănea prin tăcere. Până acum l-ai făcut să te stăpânească, fiindcă nu i-ai grăit împotrivă și nu l-ai scos la arătare. De-acum nu va mai avea loc întru tine, căci l-ai scos din inima ta la arătare. Și nu isprăvi bătrânul vorba, și iată lucrarea diavolească se arată ca o pară de foc ieșind afară din sânul meu, iar chilia se umplu de putoare, încât socoteau frații aceia că s-a aprins pucioasă multă. Deci a zis atunci bătrânul: Iată, prin semnul ce s-a făcut, Domnul a dat adeverire cuvintelor mele și slobozirii tale.»
Sursa: Sfântul Ioan Casian, Cuvânt plin de mult folos, Către Egumenul Leontie, în Filocalia (2008), vol. 1, p. 132 via http://ziarullumina.ro
