De astăzi începem postul și Paraclisele Maicii Domnului. Împreună cu postul trebuie să luăm aminte să avem și tăcerea și să șoptim necontenit Rugăciunea. Nu folosește postul de mâncări, când în același timp judecăm, clevetim, vorbim în deșert și ne plimbăm de ici‑colo. Rugăciune, tăcere și lucru.
Această poruncă ne‑a lăsat Stareţul și trebuie s‑o împlinim. Dacă facem ascultare de el, se va înștiinţa despre asta și atunci când va veni, ne va vorbi despre Rai și despre lucruri cerești, pe care mintea noastră nu le poate înţelege. Tot timpul să contemplăm ceva dumnezeiesc. Uneori să îmbrăţișăm picioarele lui Hristos, de unde curge Sânge, alteori să ne spele Preasfântul Lui Sânge, iar alteori să îmbrăţișăm Crucea. Apoi, lăsându‑L pe Hristos, să mergem la Maica Domnului. Să îmbrăţișăm picioarele ei, să privim dulcii ei ochi și să‑i vorbim gânditor. S‑o avem mijlocitoare, pentru că rugăciunea noastră nu are îndrăznire și nu suntem vrednice să chemăm Numele lui Hristos. Datorită ei ne ţine Dumnezeu, de aceea în genunchi trebuie s‑o rugăm pentru întreaga lume și pentru noi, ca să ne ajute să ne slobozim de patimile și neputinţele noastre. De la Maica Domnului să mergem la Stareţul nostru. Să cădem la picioarele lui și să‑l rugăm să ne ierte.
De la o meditaţie la alta continuu. Dacă nu vom lăsa niciun gol, atunci nici vorbă deșartă nu se va auzi, nici văicăreală, nici vorbire împotrivă. „Iertaţi” și „să fie binecuvântat”, să spunem. Cel care se smerește mai mult și cere iertare, unul ca acesta va afla mai mult Har dumnezeiesc.
Extras din Cuvinte din inimă – Stareța Macrina Vassopoulos, Editura Evanghelismos.
