Stareţa noastră, în perioada păstoririi Mănăstirii, urmând tradiţia Sfinţilor Părinţi, care, așa cum se păstrează în istorisirile Patericelor, „se dăruiau celorlalţi” spre zidire duhovnicească, cerceta cu multă râvnă sufletească personalităţi duhovnicești contemporane ale petrecerii monahale, care se distingeau atât prin învăţătura lor insuflată de Dumnezeu și neînșelată, cât și prin sfinţenia vieţii lor.
După 1967, împreună cu monahiile ei, Stareţa a vizitat Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului din Klisura – Kastoria, ca să primească binecuvântarea Cuvioasei Stareţe Sofia Hotokouridou (1883‑1974), pe care recent Biserica Ortodoxă, prin Hotărâre sinodală patriarhală, a numărat‑o între Sfinţii ei, rânduind ca pomenirea ei să se facă în ziua a șasea a lunii Mai. Sfânta Stareţă Sofia, trăind într‑o continuă legătură cu Maica Domnului, s‑a dedat la o asceză mai presus de om, făcându‑se nebună pentru Hristos și‑i sfătuia pe toţi care o vizitau și mai ales pe tineri să ia aminte la păzirea fecioriei. Pentru toată această viaţă a ei în rea pătimire și în asceză, Duhul Sfânt Mângâietorul i‑a dăruit harismele străvederii, mai‑înainte‑vederii și a facerii de minuni.
Sfânta Sofia a primit‑o cu multă dragoste pe Stareţă și a sfătuit‑o în problemele legate de nevoinţa duhovnicească, dar și a petrecerii monahicești și a slujirii sufletelor care vin la Mănăstire. Concret, Cuvioasa o sfătuia pe Stareţă să‑i îndemne pe toţi închinătorii care veneau la Mănăstire să facă mărturisire sinceră.
– Tu ai Mănăstire și vezi că vei da răspuns, dacă nu le vei vorbi oamenilor care vin la voi, ca să‑L cunoască pe Hristos. Să le spui că, așa cum își curăţă casele lor, toate colţurile și găurile, și scot toate gunoaiele, tot astfel să‑și cureţe și sufletele. Să facă spovedanie curată, să scoată tot, să cureţe casa sufletului lor.
Pentru a întări credinţa celor aflaţi la acea binecuvântată întâlnire, a povestit, așa cum obișnuia, despre intervenţia chirurgicală minunată săvârșită de Maica Domnului și de Sfinţi în Septembrie 1967 și le‑a arătat, cu sfânta ei simplitate, cicatricea în formă de cruce din gură. La plecare, Stareţa Macrina și‑a luat broboada și a pus‑o cu evlavie pe spatele foarte gârbovit al Cuvioasei, care, mulţumită, i‑a spus:
– Așa cum m‑ai acoperit tu, tot astfel să te acopere și pe tine Îngerul tău și Maica Domnului cu Acoperământul ei!
Stareţa folosea întotdeauna învăţăturile Sfintei Sofia, atunci când îi sfătuia pe oameni.
Extras din Cuvinte din inimă – Stareța Macrina Vassopoulos, Editura Evanghelismos.
