Protosinghelul Arsenie Irimiea, Starețul Schitului Darvari din București, le-a vorbit duminică oamenilor prezenți în incinta mănăstirii despre cum vrea Dumnezeu să fie omul, subliniind rolul smereniei și al drumului către sfințenie ca stare firească.
„Minciuna interioară trăiește din obsesia de a explica, de a justifica și de a recunoaște și pornește de la faptul că tu uiți că trăiești o taină. Nu-i prea bine să le cunoști pe toate. Nu-i prea bine să le știi pe toate. Când știi totul, când explici totul în viața ta, ajungi la o singură concluzie: Ajungi la concluzia că ești nedreptățit. Ajungi la concluzia că meriți mai mult”.
Cum vrea Dumnezeu să fie omul?
Întâlnirea cu Hristos, evocată în Sfânta Scriptură, era atât de firească, încât arhiereii și cărturarii vremii, împreună cu locuitorii cetății Ierusalimului căutau minuni fără să-și îndrepte atenția asupra cuvintelor izvorâte din Cuvânt. Exemplul îndepărtării oamenilor de Adevăr l-a determinat pe protos. Arsenie să răspundă întrebării: Cum vrea Dumnezeu să fie omul?
„Sfințenia este, de fapt, starea firească a omului. Așa vrea Dumnezeu ca să fie omul: să aibă înainte-vedere, să aibă cunoașterea realităților ultime. Dumnezeu, celui care dorește să se apropie de El, i Se descoperă. Nu există niciun fel de opreliște pentru omul care face din Dumnezeu centrul existenței sale”.
„Tu nu ești așa!”
Protos. Arsenie a explicat cum un program lipsit de rugăciune transformă identitatea omului, golindu-l de sens și îndepărtându-l de veșnicie.
„Te-ai trezit, te-ai obligat că mergi la muncă, și ai ieșit obosit. Și trafic și parcă ți-e ciudă că nu mănânci mai sănătos. Îți spui că de mâine vei fi bine, că vei ajunge acasă, dar ești obosit. Trebuie să faci puțină mâncare, să ai grijă de casă. Cu greu, poate, te mai lupți și tragi de tine să faci o baie. Și când te uiți la ceas, zici că ai puțin timp de relaxat. Nu pe telefon. Pe televizor. Și după aceea adormi de oboseală. Și a doua zi te trezești la fel. Și uiți că, trece timpul cu viața”.
„Domnul zice sufletului: «Tu nu ești asta. Tu nu ești asta.» Domnul ne dă ceea ce avem nevoie. Pentru că El cunoaște un adânc în care cred că noi nu am ajuns niciodată”, a subliniat protos. Arsenie.
De cine mă apăr?
Părintele Arsenie a explicat cum oamenii învață din teamă să se apere de semeni, uitând de una dintre cele mai importante porunci date de Domnul, aceea de a ne iubi aproapele.
„Minciuna lăuntrică, azi, este sistemul interior de justificări, de imagini cosmetizate despre noi înșine și de frici transformate în convingeri. Terapiile noi, științele – științele minții și ale creierului – vorbesc despre asta ca mecanisme de apărare. Dar de cine mă apăr? Nu mă apăr, cumva, de oamenii pe care Domnul îmi zice să-i iubesc?”
„Doamne, ăsta sunt!”
Potrivit Părintelui Stareț, omul își clădește sinele pe o convingere atât de impregnantă ființei sale, încât se îndepărtează de Adevăr, uitând de chipul și asemănarea Celui după care a fost creat.
„Omul fortifică, întâlnește în el o minciună interioară care devine convingere. Și atunci, la întrebarea Domnului: «De ce gândești astfel?», mie îmi vine, mie – Arsenie – să zic: «Doamne, ăsta sunt». Deci gândurile și convingerile mele m-au schimbat atât de mult, încât mie îmi vine să zic: «Nu mai sunt chipul și asemănarea Ta. Eu sunt chipul și asemănarea gândurilor mele»”, a transmis Părintele Arsenie.
Nu am unde să-Mi plec capul
Părintele Stareț a subliniat smerenia Mântuitorului ca model. Hristos, deși este Dumnezeu, a găsit un singur loc în care să-Şi plece capul, în inima omului. Într-o lume dominată de orgolii, de ambiții și realizări personale, omul uită că inima lui este singurul sălaș în care Hristos a ales să Se odihnească.
„Tragi de tine în coate. Tragi de tine. Tragi de tine. Te târăști. Zacem – să vă zic așa – și rostim cuvântul într-o poveste despre noi înșine, pe care o credem adevărată. Și creăm false structuri de realitate pe care le apărăm cu prețul vieții. În loc să ne întrebăm, Doamne, cum aș putea eu să Te odihnesc pe Tine?”.
„Voi vă dați seama? Hristos zice: «Păsările au cuiburi», au un cuib, au un culcuș. Iubiți credincioși, și Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul. Eu, — zice Domnul Iisus Hristos — când am fost aici pe pământ, Eu nu am unde să-Mi plec capul, decât în inima ta. Decât în sufletul tău”.
Sursa: http://basilica.ro.
