Sfântul Mitropolit Iosif Naniescu, prăznuit în fiecare an pe 26 ianuarie, a fost unul dintre ierarhii Bisericii noastre care au primit în dar de la Domnul nenumărați talanți. Și a fost omul care a știut cum să-i administreze și să-i înmulțească. Dacă ar fi să-l caracterizăm pe Sfântul Iosif cel Milostiv printr-un singur cuvânt, cu siguranță termenul milostenie ar fi cel mai potrivit. Mereu alături de oameni și-n mijlocul lor, dar și cu sufletul îndreptat spre ziua în care Domnul va cere de la noi socoteală. A știut el că Hristos îi răsplăteşte pe cei care au fost cu inima mare și i-a primit în ea pe toți cei care aveau nevoie de un ban, de o haină sau de o bucată de pâine.
A știut că la vremea Judecății, de acolo, de pe Tronul cel înconjurat de Heruvimi, Dumnezeu va fi cu siguranță mult mai îngăduitor cu cei care au pus în lucrare îndemnul lăsat în Evanghelia după Matei, capitolul al XXV-lea: „Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine”.
Despre Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv s-au spus și s-au scris multe, mai ales că este unul dintre Sfinții canonizați recent. Dacă anul trecut vi l-am prezentat pe Iosif Naniescu ca Sfântul care a câștigat Raiul cu „banii pentru o pâine”, ilustrând mulțimea de fapte bune pe care le-a făcut atât cât a păstorit în scaunul de Mitropolit al Moldovei, în acest an, cu prilejul prăznuirii sale, despre scaunul Mitropolitan dorim să vă vorbim– mai exact despre modul inedit în care a fost înmormântat Sfântul Iosif cel Milostiv, șezând în tronul arhieresc. Detalii, în rândurile de mai jos!
Orfanul, părinte al orfanilor
Dacă ar fi să facem o schiță biografică a Sfântului Iosif cel Milostiv, ar trebui să reținem înainte de toate că a fost fiu de preot. Pe tatăl său îl chema Anania Mihalache (sau Nane – de aici şi numele de familie Naniescu), iar pe mama sa, Teodosia. S-a născut pe 15 iulie 1818 în satul Răzălăi din judeţul Bălţi, primind la Botez numele Ioan. Rămânând încă de mic orfan de tată, iar mama sa făcându-se monahie, la vârsta de 10 ani a fost luat de un unchi al său, ierodiaconul Teofilact, care l-a adus în obștea Mănăstirii Frumoasa, din Basarabia, apoi la Mănăstirea „Sfântul Spiridon” din Iași, unde se afla și un spital foarte cunoscut. Apoi, a plecat la Buzău, unde a fost tuns în monahism, primind, de la marele episcop Chesarie al Buzăului, numele de Iosif, după numele întâiului episcop al Argeșului.
În 1836, s-a înscris la Seminarul Teologic din Buzău, care abia se înfiinţase, apoi a urmat cursurle Colegiului „Sfântul Sava” din Bucureşti pentru a-şi continua studiile în domeniul muzicii psaltice. La 23 aprilie 1872 a fost hirotonit arhiereu, cu titlul de Mireon, după care, la 18 ianuarie 1873, a fost numit episcop al Argeşului. Doi ani mai târziu, Colegiul electoral l-a ales în scaunul de mitropolit al Moldovei, împlinindu-și cu multă osârdie chemarea și slujirea arhierească.
Ca ierarh a lucrat zi și noapte pentru a-și împlini misunea – poate că într-un articol viitor vom prezenta toată truda sa. S-a ocupat atât de instruirea clerului, de partea administrativă-bisericească, de muzica din Biserici, dar mai cu seamă de aproapele. „S-a îngrijit cu multă milă de săraci, de orfani, de văduve și de elevi, împărțind totdeauna tot ceea ce avea, dând chiar și rasa de pe el și toate darurile pe care le primea”, citim în viața sa.
Înmormântat în tronul arhieresc
Împăcat cu sine, cu lumea pe care a păstorit-o și a miluit-o fără a obosi vreodată, dar mai ales cu Bunul Dumnezeu, mitropolitul Iosiv Naniescu a trecut la cele veșnice în data de 26 ianuarie 1902, la ora 9.40. A fost înmormântat în partea de sud a Catedralei mitropolitane din Iaşi, stând în scaunul arhieresc.
Da, ați citit bine. Tradiția înmormântării arhiereilor stând în tronul arhieresc nu este una recentă. Obiceiul datează încă din primele secole creștine, îngroparea Sfântului Petru al Alexandriei (+311) dar și a Sfântului Ioan Gură de Aur (+407) împlinind această rânduială specială. Suspendată pe alocuri, uitată cu sau fără de voie, rânduiala s-a păstrat şi în cazul mitropolitului Moldovei Iosif Naniescu. Datorită unui ziar ieșean din acea vreme, putem să avem o imagine clară a înmormântării Sfântului Iosif și a acestei rânduieli inedite. Astfel, aflăm că după spălarea corpului și îmbrăcarea cu veşmintele arhiereşti, a urmat aşezarea mitropolitului pe scaun. Sfântul Iosif era „înveşmântat în bogate odăjdii arhiereşti de mătasă albă şi albăstrie, cusută’n aur şi argint, în cap cu mitra de fir de argint în mână cu sfânta cruce şi evanghelia; iar alăturea sprijinită de speteaza jelţului stă cârja arhipăstorească”.
După rânduiala știută, după ce a fost portat pe sus de către preoți, binecuvântând mulțimea prezentă pentru ultima dată, când a venit vremea îngropării, tot din paginile ziarului aflăm că „înainte de a se pogorî jilţul cu repausatul arhipăstor în cavou i s-a scos din cap mitra înlocuindu-se cu potcapul şi camelauca (n.n. camilafca) obişnuită. În mână i s-a dat în loc de frumoasa Evanghelie legată în argint o altă Evanghelie, fără legătură de argint. La piept i s-a aşezat în locul Crucei de aur bătută cu diamante o cruce gălbue şi un mic engolpion, ambele săpate cu o deosebită artă în lemn de chiparos. În loc de cârja arhierească i s-a aşezat alăturea simpla lui cârjă de lemn de corn”.
Anii au trecut, semnele timpului s-au așternut peste mormântul blândului și bunului ierarh, dar ieșenii și toți cei care au citit despre faptele sale, nu l-au uitat. Candelele și lumânările ardeau neîncetat – zi sau noapte, iarnă sau vară – pe mormântul său, iar pelerinii treceau să-l salute după ce se închinau la Moaștele Sfintei Parascheva. Luând seama la evlavia poporului, în data de 16 septembrie 2015, la ora 20:30 cu binecuvântarea IPS Teofan, s-a redeschis mormântul Mitropolitului Iosif. După mărturia Părintelui Dosoftei Șcheul, marele eclesiarh al Catedralei din Iași, după ce a fost îndepărtat pământul de pe mormânt, s-a intrat în criptă de unde s-au scos cu grijă osemintele, dar și bucăți din veșmântul arhieresc în care a fost înmormântat Mitropolitul Iosif, crucea și engolpionul din lemn sculptat și un fragment din baston. Apoi, osemintele au fost spălate cu agheasmă, vin și untdelemn de măsline și au fost puse într-un sac special, după care au fost sigilate și așezate într-o răcliță de lemn sculptat, prevăzută cu un geam de sticlă. Apoi, răclița a fost depusă în capela din în Reședința mitropolitană, până când Bunul Dumnezeu avea să rânduiască a fi cinstite ca Sfinte Moaște. Însă, momentul nu s-a lăsat așteptat prea mult, întrucât Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa din 5-6 octombrie 2017, l-a trecut în rândul Sfinților, stabilind ca zi de pomenire a sa 26 ianuarie, când a trecut la cele veșnice. Proclamarea Solemnă a canonizării a avut loc duminică, 25 martie 2018, după oficierea Sfintei Liturghii de Patriarhul României împreună cu paisprezece ierarhi români.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
