Contrar părerilor celor mai mulți dintre cercetători, știința indică mai degrabă că universul a fost creat de Dumnezeu, punând la îndoială scenariile care îl exclud pe Dumnezeu de la crearea sa, a afirmat cel mai bine vândut autor și apologet creștin, Lee Strobel.
„Sunt anumiți cercetători care vă vor spune că dovezile științei indică inexistența unui Creator. Că acestea resping existența unui Creator”, a spus ateul convertit la creștinism și fost redactor al publicației The Chicago Tribune. Strobel a continuat cu un exemplu: Jerry Coyne are o astfel de părere. El predă ecologie și evoluționism la Universitatea din Chicago. Într-un interviu acordat publicației USA Today a spus: „Știința și religia sunt fundamental incompatibile… Știința ajută religia doar prin dezaprobarea învățăturilor ei.”
Dar oare chiar așa este? Oare știința chiar neagă existența unui Creator? Strobel a explicat apoi celor peste 3 500 de oameni prezenți și unei audiențe on-line: „Și eu eram ateu la fel ca Dr. Coyne, dar am ajuns la o concluzie total diferită de a lui după ce am analizat dovezile, la aceea că, știința, atunci când este făcută metodic, indică într-un mod foarte convingător și puternic existența unui Creator care se aseamănă foarte mult cu Dumnezeul prezent în Biblie.
Cu alte cuvinte, eu cred că știința confirmă Psalmul 101, 26: „Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile.” a spus Strobel. Acesta a mai afirmat că trei ramuri științifice indică „foarte clar existența lui Dumnezeu,” ținând cont mai ales de descoperirile făcute în ultimii 50 de ani. Ramurile la care Strobel s-a referit într-un mod special în discursul său sunt cosmologia (studiul originilor Universului), fizica și ADN-ul.
„Timp de secole oamenii de știință au crezut că universul a existat dintotdeauna, că este etern, că a existat mereu. Dar, mulțumită argumentelor filozofice și descoperirilor științifice din ultimele decenii, aproape toți oamenii de știință sunt acum convinși că universul a avut un început într-un anumit punct temporal din trecutul îndepărtat. Și chiar dacă au fost propuse modele alternative ale universului, Teoria Borde-Guth-Vikenkin ne-a demonstrat că orice univers care se extinde, în medie, pe toată durata sa, cum este și universul nostru, trebuie să aibă o limită spațiu-timp în trecut. Cu alte cuvinte, trebuie să fi avut un început la un anumit punct.”
Potrivit lui Strobel, unul dintre cercetătorii care au formulat teorema, fizicianul Alexander Vilenkin, directorul Institutului de Cosmologie de la Universitatea din Tufts a spus: „Cu dovezile pe care le avem acum, cercetătorii în domeniul cosmologiei nu se mai pot ascunde în spatele posibilității unui univers etern. Nu mai există nici o scăpare. Trebuie să accepte realitatea unui început al universului.”
Strobel a mai adus apoi în discuție problema motivului pentru care unii oameni de știință au dificultăți în a accepta „începutul unui univers”. „Ei bine, lucrurile sunt cam așa: este o problemă doar dacă ești ateu, pentru că dacă universul are un început acest lucru conduce la un argument foarte puternic pentru existența lui Dumnezeu. Este numit argumentul cosmologic Kalam”, a explicat Strobel. Argumentul este foarte simplu, urmează doar trei pași.
Mai întâi, tot ceea ce începe să existe are o cauză. „Poți da un exemplu de ceva care a început să existe fără să aibă o cauză? Chiar și David Hume, celebrul sceptic a spus: «nu am afirmat niciodată o așa de mare absurditate că ceva ar putea începe să existe fără o cauză.»”
Al doilea pas în demonstrarea argumentului este că tot ceea ce începe să existe are o cauză. „Universul a trecut de la inexistență la existență. Practic, acum toți oamenii de știință acceptă faptul că universul și timpul însuși a avut un început. Așadar, tot ceea ce începe să existe are o cauză. Universul a avut un început. Prin urmare, universul trebuie să fi avut o cauză.” Strobel a continuat: „Acum, ce fel de cauză poate aduce universul la existență? Trebuie să fie necauzată, întrucât nu poate exista un infinit regres al cauzelor. Trebuie să fie imaterial sau spirit, întrucât a existat înaintea lumii materiale. Trebuie să fie etern, întrucât a creat timpul. Trebuie să fie foarte inteligent și foarte puternic, lucru ce reiese din precizia și puterea folosită pentru crearea universului. Trebuie să aibă voință proprie, întrucât era nevoie să ia o decizie pentru a săvârși actul creației…. Așa că gândiți-vă la asta. Avem un Creator unic, personal, puternic, inteligent, etern, imaterial sau spirit și necauzat – ceea ce este un început destul de bun pentru o descriere a lui Dumnezeu.”
Strobel a mai arătat că fizicianul Dr. Arno Penzias, care a câștigat Premiul Nobel pentru Pace, a demonstrat că universul a avut un început. Penzias a spus: „Cele mai bune informații pe care le avem (privind originea universului) sunt exact ceea ce aș fi prezis, dacă nu aș fi avut ca sursă de cercetare decât cele cinci cărți ale lui Moise, Psalmii și Biblia în integralitatea ei.”
„Așadar, cosmologia aduce dovezi clare care susțin existența unui Creator,” a mai spus Strobel.
După ce a făcut referiri și la celelalte două ramuri de referință (fizica și ADN-ul), Strobel a concluzionat că știința se îndreaptă spre Dumnezeu și nu este departe de El. „Cel mai minunat lucru este că Creatorul nu este distant, detașat, sau vreo zeitate dezinteresată – el nu este Dumnezeul deismului – ci acel El este un Dumnezeu personal pe care îl putem întâlni prin Hristos, pe care îl putem cunoaște, îl putem experimenta și cu Care ne putem petrece veșnicia”, a mai spus el. „El a creat din iubire cosmosul ca habitat pentru mine și pentru tine. El L-a trimis pe Unicul Său Fiu să moară pentru păcatele noastre care ne-au îndepărtat de El așa încât noi să fim iar cu El pentru totdeauna. Aceasta e cea mai minunată veste dintre toate.”
Sursa: doxologia.ro via ortodox.md
