Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Nu căta aiurea,
Vezi numai de tine,
Socotind securea
Morții care vine.
Groaznică întrebare,
Se va face-atunci,
Fără de-ndurare,
Te vor da la munci!
Dacă nu vei face
Rod de pocăință,
Cât mai ai soroace
Și mai ai putință.
Ca un fur pe moarte
Când o vei vedea,
De năpraznă foarte
Te vei spăimânta!
Ajutor vei cere
De la cei din jur,
Dar ei n-au putere
Căci al morții fur,
Are lângă dânsul
Slugi înfricoșate
Rugat ta și plânsul
Cei de-apoi nu poate.
Caută, vezi bine,
Nu da amânare,
Nici la rugăciune,
Nici la ascultare.
Lasă grija lumii,
Taie vorbăria,
Nu fi robul lumii,
Cu bucătăria.
Taci și vezi de tine,
Vrajbă nu căta,
Fii cu toții bine
Și nu-i judeca.
Dacă ai cu unul
Mult prieteșug,
Nu râvni la bunul
Lui cu vicleșug.
Iar prietenia
Tu s-o uneltești
Numai cu aceia
Care nu-s trupești.
Se cuvine ție,
A cerși la ”Mire”,
Întru curăție,
Dar de mântuire.
Cheamă al Său nume
Cu zdrobire multă,
Cât mai ești în lume,
Căci acum te-ascultă!
Viața când s-o stinge,
Mila va-nceta,
În zadar vei plânge
Și vei suspina.
