În satul Avra Kalambakas, în perioada stăpânirii turceşti, preot slujitor era părintele Panaghiotis Paraschevas. Cunoaştem foarte puţine despre acest levit adevărat. El însuşi consemnează undeva că a fost hirotonit diacon în satul Dialisi şi preot în satul Kastraki. Apoi a fost preot slujitor în satul Avra între anii 1861 1886. Preoteasa sa a adormit în Domnul destul de timpuriu, împreună cu pruncul cel de curând născut. Astfel, părintele a trăit în continuare ca un călugăr.
În îndatoririle sale preoţeşti era foarte râvnitor, le împlinea cu multă atenţie şi evlavie. Din tradiţia satului se ştie despre două mari fapte ale părintelui Panaghiotis. Prima este pictarea Bisericii Mănăstirii Sfântului Nicolae, care s a făcut în 1869, „prin contribuţia şi cheltuiala” sa, aşa cum mărturiseşte inscripţia.
Însă ceea ce arată sfinţenia părintelui Panaghiotis este minunea vindecării fiicei turco-albanezului Dailian Aga, ultimul agă al satului, care era mută şi surdă. Tatăl ei a dus o la mulţi medici, dar fără niciun rezultat. În cele din urmă a venit la adevăratul slujitor al lui Dumnezeu, părintele Panaghiotis. Acesta a postit, s-a rugat, i-a citit rugăciuni şi a însemnat o cu semnul Crucii. Atunci, cea care era surdă şi mută a început în chip minunat să vorbească şi să audă. Din recunoştinţă, tatăl ei a dăruit Bisericii 80 de pogoane de teren agricol, pe care Biserica le are până astăzi, şi terenul unde mai târziu s-a zidit Biserica Sfântului Atanasie. Dailian agă, după această minune, a început să arate respect faţă de credinţa noastră.
Extras din Asceți în lume – Ierom. Eftimie Athonitul, Editura Evanghelismos.
