Suntem, deja, la începutul lunii august, cea de-a treia lună a verii, cunoscută în popor și sub denumirea de „Gustar”, deoarece în această perioadă se coc foarte multe fructe și legume, având un gust deosebit. Începutul de august este, de asemenea, un prilej de sărbătoare pentru mulți dintre cei pe care-i cunoaștem – prieteni, apropiați sau membri ai familiei – deoarece în data de 7 august, o prăznuim pe Cuvioasa Teodora de la Sihla, prima româncă trecută în rândul Sfinților.
Cu siguranță, mulți dintre noi avem în familiile noastre cel puțin o cunoștință care poartă numele Cuvioasei Teodora de la Sihla și, de aceea, am considerat că este potrivit ca, înaintea acestui mare praznic, să aducem în atenția dumneavoastră […] câteva considerații de ordin istoric și etimologic, legate de originea și semnificația numelui „Teodora”. Spre buna-cunoștință a dumneavoastră și spre împărtășirea acestor idei cu toți cei dragi și apropiați.
Cuvioasa din Munții Neamțului
Mai întâi, se cuvine să facem o scurtă radiografie a Cuvioasei Teodora, pe care fiecare dintre noi am chemat-o în rugăciunile noastre, fără îndoială, măcar o dată, ca să ne fie sprijin în suferință și tămăduitoare în neputință. Astfel, reținem că Sfânta Teodora s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânatori-Neamt, din părinti binecredincioși și iubitori de Dumnezeu, în vremea domniei lui Vasile Lupu și a Mitropolitului Varlaam al Moldovei. Ştefan Joldea, tatăl ei, era fratele voievodului Ioan Joldea al Moldovei, fiind boier cu rang înalt și armaș al Cetății Neamț.
Ajungând la vârsta rânduită, deși nu-și dorea foarte mult acest lucru, s-a căsătorit cu un tânăr evlavios din Ismail. Trecând un timp și neavând copii, dar și pentru că dorea să trăiască o viață cu totul curată și închinată lui Hristos, se retrage la Schitul Vărzărești-Focșani și îl convinge și pe soțul ei să facă același lucru. El o ascultă întocmai, călugărindu-se la Schitul Poiana Mărului cu numele de Elefterie. Fiind vremuri grele, de cotropire otomană, maicile de la Vărzărești fug din calea turcilor în Munţii Vrancei, iar la scurt timp stareţa Cuvioasei Teodora, pe nume Paisia, moare în pustiul pădurilor. Fără sprijin și călăuză duhovnicească, Sfânta Teodora are o vedenie dumnezeiască și se retrage acasă, „la rădăcini”, în pădurile neumblate din jurul Schitului Sihla.
În post, în rugăciuni, în viforul și crivățul iernii, în privegheri de toată noaptea și multe încercări și ispitiri, a petrecut Cuvioasa Teodora mulți ani, fiind împărtășită din când în când de către Cuviosul Pavel din Sihăstria. Simțind că sfârșitul vieții ei pământești se apropie, Cuvioasa Teodora se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i trimită un preot care să o spovedească și să o împărtășească cu Trupul și Sângele lui Hristos pentru ultima oară. Într-o zi, egumenul Mănăstirii Sihastria a observat cum păsările luau firimituri de pâine în ciocuri și le duceau în pădure. Bănuind că nu e o simplă coincidență și că puii de păsări nu au nevoie de atâta pâine, a trimis doi frați să vadă unde merg. Noaptea, aceștia au ajuns lângă peștera Cuvioasei Teodora și au văzut-o rugându-se, înconjurată de flăcări. Când le-a strigat numele, călugării au rămas fără cuvinte. Le-a spus să nu se teamă, dorindu-și doar să-i transmită Starețului că îi este dor de Euharistie și că ar vrea ca cineva să i-o aducă înainte de a-și încredința sufletul lui Dumnezeu. A numit pe cei doi pe care îi dorea pentru ultima spovedanie și Împărtășanie: Antonie și Lavrentie. După ce a primit Împărtășania, și-a dat sufletul Domnului. Călugării i-au făcut slujba înmormântării și i-au îngropat trupul în peștera unde se nevoise.
Care este semnificația numelui „Teodora”?
Trebuie să menționăm de la bun început că, în ziua de astăzi, „Teodora” e unul dintre numele de fete pe care tot mai puțini părinți din țara noastră îl aleg pentru copiii lor. Asta, poate și din cauză că mulți nu cunosc adevărata lui semnificație.
Din punct de vedere etimologic, numele „Teodora” provine din grecescul „Theodora” (Θεοδώρα), care este compus din două elemente:
- „Theo-” (Θεός): care înseamnă „Dumnezeu”. Cuvântul „Theo-” este prezent în multe nume și termeni teologici, indicând o legătură directă cu divinitatea. În limba greacă veche, „Theos” înseamnă chiar „divinitate”.
- „dora” (δῶρον): Aceasta înseamnă „dar” sau „cadou”. Cuvântul „dora” provine din „doron”, care în greacă veche înseamnă „dar” sau „ofrandă”.
Așadar, combinația acestor două elemente, „Theo-” și „-dora”, dă naștere numelui „Teodora”, care poate fi tradus ca „darul lui Dumnezeu” sau „dar de la Dumnezeu”. Numele a fost folosit pe scară largă în lumea creștină, mai ales în Imperiul Bizantin, datorită semnificației sale religioase și culturale. Numele „Teodora” are diverse variante și forme în diferite limbi și culturi. De exemplu, în limba engleză apare ca „Theodora”, în spaniolă ca „Teodora”, iar în rusă ca „Feodora” (Феодора). Masculinul echivalent al numelui este „Teodor” sau „Theodor”, care poartă aceeași semnificație de „dar al lui Dumnezeu”.
Pe lângă Cuvioasa Teodora de la Sihla, au mai purtat acest nume cu semnificație profundă:
- Sfânta Teodora din Alexandria: Trăind în secolul al V-lea, ea este cunoscută pentru pocăința și viața sa ascetică. După ce a păcătuit, s-a deghizat în bărbat și a trăit într-o mănăstire de călugări sub numele de Teodor, unde a dus o viață de pocăință și rugăciune.
- Sfânta Teodora împărăteasa: A fost soția împăratului bizantin Iustinian I, trăind în secolul al VI-lea. Este cunoscută pentru sprijinul său acordat creștinismului și pentru reformele sociale și religioase pe care le-a susținut.
- Sfânta Teodora din Tesalonic: S-a născut într-o familie evlavioasă și a în Tesalonic, în secolul al IX-lea. În timpul vieții sale, Sfânta Teodora a fost cunoscută pentru minunile pe care le săvârșea și pentru vindecările miraculoase. Credincioșii o căutau pentru sfaturi duhovnicești și pentru ajutor în necazuri.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro.
