Cuvinte profetice ale Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae către Părintele Damaschin și monahii athoniți
L-am întrebat pe Părintele Damaschin Grigoriatul despre întâlnirile sale cu Părintele Dumitru Stăniloae. Cu un firesc nefiresc, ne-a povestit că s-au văzut de două ori. Dar ceea ce a rămas ca o pecete în inima sa au fost cuvintele pe care Părintele Stăniloae i le-a șoptit, privindu-l în ochi: Voi, monahii din Sfântul Munte, nu peste multă vreme, trebuie să ieșiți din Grădina Maicii Domnului și să mergeți către popoare, pentru a le ajuta să nu se piardă.”
Grele cuvinte, nu prin tonul lor, ci prin răspunderea pe care o poartă. Ele nu vestesc o lepădare de liniștea Athosului, ci o chemare la a face roditoare acea liniște în pustiul lumii de azi. Nu o ieșire din har, ci o revărsare a lui.
Părintele Damaschin a înțeles. A plecat. A dus lumina Athosului până în colțuri de lume unde nici Biserici nu existau, dar unde Hristos aștepta să fie recunoscut în ochii unui copil, în lacrima unei mame, în tăcerea unui neam uitat. Poate că aceste cuvinte nu au fost doar pentru el. Poate că ele sunt un semn pentru întreaga Biserică – că a venit vremea când tăcerea nu mai este suficientă, când rugăciunea din munți trebuie să coboare în văi, când Grădina Maicii Domnului trebuie să-și trimită mlădițele peste tot pământul, ca să nu se piardă cei ce încă mai caută Cerul.
Diacon Lector universitar Răzvan Brudiu
