Sedați cu drogul nepăsării și amețiți de luminile multicolore ale lumii, lăsăm viața să ni se scurgă printre degete. Deopotrivă candidați la Viață sau jalnici condamnați la moarte, ne stau înainte două căi: Viața sau moartea, Hristos sau nimicul. Destinația finală depinde de alegerea noastră. Astfel, și un adevărat condamnat la moarte poate deveni un real candidat la Viață, cu depline șanse de izbândă. Clipă de clipă având înaintea ochilor ceasul morții sale, el poate învăța să prețuiască timpul, depășindu-ne pe noi, cei „liberi”, care ne permitem atât de lesne „timpi morți”.
Vă amintiți de Anthony Atwood[1], americanul condamnat pe nedrept la moarte, care de peste treizeci de ani se află într-o închisoare din Arizona, așteptându-și fie grațierea, fie execuția. În aceste condiții, Anthony a învățat să trăiască cu o vie conștiință a scurgerii implacabile a timpului, de aceea s-a luptat să-l răscumpere cu orice preț. A studiat, obținând trei licențe, un master și un doctorat, a scris cinci cărți și mai multe articole. Dar, dincolo de toate, a căutat cu tenacitate adevăratul sens al vieții, străduindu-se să-l atingă cu o râvnă justificată doar de iminența morții. Aflând despre Ortodoxie, nu a întârziat să urmeze această cale cu toată mintea, inima și puterea sa.
Despre starea lui de continuă tensiune între viață și moarte, Mitropolitul Atanasie al Limassolului, cel dintâi care l-a povățuit către Ortodoxie, spune: „Gândiți-vă cât de greu este să trăiești permanent cu ziua morții în față, să nu știi: «O să mă omoare azi? O să mă omoare mâine? Poimâine?» ‒ și să te afli permanent în această agonie”.[2] Cât despre șansele lui de grațiere, se pare că Anthony a epuizat toate căile, pentru că recursurile i-au fost respinse, iar execuția nu mai poate fi evitată de-acum, decât prin intervenția Domnului. Data fixată este 8 iunie 2022.
Vorbind despre lipsa de justificare a unei astfel de pedepse, Mitropolitul Atanasie spune: „Oricum ar fi, cei care îl execută săvârșesc o crimă, omorând un om care chiar este nevinovat. Dar și vinovat de-ar fi, tot nu poți să-l ucizi. Înțeleg să-l ții în închisoare, să fie într-o instituție de corecție, însă să omori un om pentru că a făcut ceva rău, acest lucru nu este îngăduit de Evanghelie”. De aceea, mitropolitul ne îndeamnă pe toți la rugăciune stăruitoare: „Doresc să-i rog și eu pe frații noștri să facem multă rugăciune pentru fratele nostru Anthony, ca să-l binecuvânteze Dumnezeu și să-l întărească, să rămână credincios până la sfârșit și să primească de la Domnul cununa Vieții”.[3]
Un alt îndrumător al lui Anthony este Mitropolitul Ierótheos al Nafpaktei, care poartă cu el de câțiva ani o corespondență și-l pomenește spre întărire. Într-un apel la rugăciune publicat recent, mitropolitul relatează pe scurt parcursul acestei comunicări: „Prilejul de la care a început să-mi scrie a fost dorința lui de a studia cartea mea Psihoterapia ortodoxă, după care au urmat și alte cărți ale mele care l-au impresionat. A urmat o vastă corespondență, ce se întinde pe aproape 100 de pagini. Fiind, în toți acești ani, în așteptarea hotărârii finale legate de execuția sa, era preocupat de anumite chestiuni duhovnicești.
A primit botezul creștin ortodox în închisoare. Trăia în pocăință, rugăciune, făcea privegheri și rugăciune pe metanier, dar mai ales îl interesa cum să dobândească Rugăciunea minții în inimă, pentru ca, atunci când va fi executat, să treacă prin «vămi», după cum spunea, și să-L întâlnească pe Hristos în Rai. Prin răspunsurile pe care i le-am trimis, am încercat să-l călăuzesc duhovnicește în această perioadă dificilă, întărindu-l pentru a face față morții cu bărbăție. A fost pentru mine ο situație surprinzătoare, nemaiîntâlnită, cutremurătoare să corespondez cu un condamnat la moarte și să-l pregătesc pentru moarte. Nu am mai trecut prin așa ceva, deși mă nevoiesc cu slujirea de Părinte duhovnicesc de 50 de ani.
În urmă cu câteva zile mi-a trimis o scrisoare, în care mă informa că s-a hotărât ca execuția să aibă loc la începutul lui iunie, adică peste puține zile. Mi-a scris că acum măsurile de securitate din închisoare sunt și mai stricte. În această scrisoare, îmi transmite trei cereri. Mai întâi, mă roagă să fac rugăciune ca să se întâmple ceva și să nu fie nevoit să bea «paharul execuției». În cea de-a doua îmi spune: «Dacă Dumnezeu, în nesfârșita Sa dragoste și înțelepciune, știe că este mai bine pentru mine să fiu executat, ca să trec cu bine prin vămi și să ajung în Rai, vă rog să faceți rugăciune pentru mine ca să îndur până la capăt, să fiu curajos și să am încredere în Dumnezeu!». Cea de-a treia cerere este să-i dau «sfatul cel de pe urmă». Iată ce scrie: «De asemenea, aș dori foarte mult să aud orice alt ultim sfat pe care mi-l puteți da. Vă rog! Timpul este scurt, de aceea vă rog să-mi trimiteți email cât mai curând posibil. Voi continua să vă pomenesc pe dumneavoastră și Nafpaktosul în rugăciunile mele zilnice!»”.
În încheiere, Mitropolitul Ierótheos ne cheamă pe toți la rugăciune pentru Anthony, „fie ca să se anuleze execuția, de este cu putință acest lucru, fie să înainteze cu bărbăție și încredere în Dumnezeu către execuție și, desigur, către întâlnirea cu Hristos, pe Care L-a cunoscut și L-a iubit într-o închisoare de înaltă securitate. Să ne rugăm așa: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-l pe robul Tău, Anthony».”[4]
Să ne rugăm și noi din inimă pentru Anthony și pentru soția sa, Sara, dar și pentru Mark Brnovich, procurorul de care depinde execuția lui Anthony. Să ne rugăm să se împlinească mai degrabă dreptatea lui Dumnezeu decât atât de relativa dreptate omenească!
Tatiana Petrache
[1] Povestea lui Anthony Atwood a apărut în seria „Fără suferință nu se poate lucra mântuirea” din „Familia Ortodoxă”, nr. 150-154/2021.
[2] https://www.youtube.com/watch?v=G9u-gIgKSy4
[3] Idem.
[4] https://www.parembasis.gr/index.php/el/7301-2022-05-13
Sursa: http://www.familiaortodoxa.ro.
