Un bun profesor

Un trecător întâlnește un bătrân și îl întreabă:

– Vă mai amintiți de mine?

– Nu! Respinse bătrânul.

– V-am fost elev.

– Și ce faci acum în viața de zi cu zi?

– Ei bine, am devenit și eu profesor, îi zice tânărul.

– O … ca mine!

– … de fapt am devenit profesor fiindcă m-ați inspirat să fiu ca dumneavoastră.

– În ce moment al vieții ai decis să fi profesor?

Atunci tânărul îi relatează următoarea întâmplare:

Într-o zi, unul din prietenii mei, coleg, a venit cu un ceas nou, foarte frumos, iar eu am decis să îl fur și i l-am luat din buzunar.

Prietenul meu a remarcat lipsa și s-a plâns imediat profesorului nostru, care erați chiar dumneavoastră. Ați venit în clasă zicând:

– Ceasul acestui elev a fost furat în timpul cursului de azi. Cel care l-a luat să îl înapoieze imediat!

Eu nu l-am înapoiat.

Apoi ați închis ușa și ne-ați pus să ne ridicăm cu mâinile sus și ochii închiși.

Noi am închis ochii și dumneavoastră ne-ați căutat în buzunare. Bineînțeles, ați găsit ceasul la mine și l-ați luat. Ați continuat să controlați toți colegii și, când ați terminat, ați zis: deschideți  ochii! Avem ceasul!

Nu mi-ați reproșat nimic și n-ați mai menționat vreodată acest episod; nimeni nu a știut cine a furat ceasul.

În acea zi dumneavoastră mi-ați salvat demnitatea pentru totdeauna!

A fost cea mai rușinoasă zi din viața mea!!!

Dar, a fost și ziua în care m-am hotărât să nu mai fur.

Și, datorită dumneavoastră, am înțeles ce trebuie să facă un adevărat profesor.

Vă amintiți de acest episod?

– Îmi amintesc de această situație, de ceasul furat pe care l-am căutat la toată lumea, dar nu îmi amintesc de tine pentru că și eu aveam ochii închiși în timp ce căutam … și  adaugă mai departe: dacă pentru a corecta și educa, trebuie să umilești, înseamnă că nu ești un bun profesor!

Previous Post

Evanghelia zilei (Luca 21, 12-19)

Next Post

Viețile Sfinților – ianuarie, ziua 4

Related Posts
Total
0
Share